Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUĂ
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 1408 pentru DOUĂ.
CONFRUNTÁ , confrúnt , vb . I . Tranz . 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor . 2. A pune față în față obiecte , opere , fenomene etc . , pentru a le verifica sau a le compara . 3. Refl . A putea face față unei situații , probleme etc . ( deosebit de )
CONSFĂTUÍ , consfătuiesc , vb . IV . Refl . recipr . ( Despre două sau mai multe persoane ) A se sfătui împreună , a se consulta . - Con ^1 - +
CONSONÁNȚĂ , consonanțe , s . f . 1. ( Muz . ) Unire , combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite . 2. Fig . Potrivire de idei , de păreri ; înțelegere ,
CONT , conturi , s . n . 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părți ( debit și credit ) , care exprimă valoric , în ordine cronologică și sistematică , existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată . 2. ( În expr . ) A trece la ( sau în ) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă . A cere ( cuiva ) cont = a da ( cuiva ) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale ; a se justifica . A ține cont ( de ceva ) = a avea în vedere , a lua în considerare . Pe cont propriu = pe propria răspundere , în mod independent . În contul ( cuiva sau a ceva ) = pentru ( cineva sau ceva ) , pe seama ( cuiva sau a
CONTIGUITÁTE s . f . ( Livr . ) Însușirea de a fi contiguu ; stare a două lucruri
CONTRÁCT , contracte , s . n . Acord încheiat , ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane ( fizice sau juridice ) , pentru crearea , modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele ; act , înscris ce consemnează acest acord ;
CONTRADÍCȚIE , contradicții , s . f . 1. ( Fil . ) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor ( corelația de unitate , legatură , coexistență și luptă a laturilor , proprietăților și tendințelor contrare , proprii fiecărui obiect sau proces ) , constituind conținutul , motorul dezvoltării , cauza tuturor schimbărilor din univers , a evoluției de la inferior la superior . 2. Raport logic între două noțiuni , judecăți , concluzii care epuizează complet domeniul lor de referință și care se exclud reciproc . 3. Nepotrivire între idei sau fapte ;
CONTRÁGE , contrág , vb . III. Refl . ( Despre două silabe învecinate ) A se reduce la o singură emisiune vocalică ( vocală sau
CONTRÁLTO , s . n . invar . Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două
CONTRAPÁGINĂ , contrapagini , s . f . A doua față a unei foi scrise sau imprimate . - Contra ^1 +
CONTRAPÚNCT s . n . 1. Tehnică în compoziția muzicală , constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare , având fiecare un înțeles propriu , dar formând laolaltă un tot organic ; polifonie , contratemă . 2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (