Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINTAGMĂ
Rezultatele 501 - 510 din aproximativ 945 pentru SINTAGMĂ.
INFLEXIÚNE , inflexiuni , s . f . 1. Schimbare a înălțimii unui sunet ; schimbare a tonului , a accentului în vorbire sau în cânt ; ușurința cuiva de a - și schimba tonul . 2. ( Mat . ; în sintagma ) Punct de inflexiune = punct în care curba își schimbă sensul concavității . [ Pr . : - xi -
INFLUÉNȚĂ^2 , influențe , s . f . ( înv . ) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa ; p . gener . gripă . INFLUÉNȚĂ^1 , influențe , s . f . 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe , putând duce la schimbarea lor ; înrâurire . 2. ( Fiz . ; în sintagma ) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor , datorită acțiunii unui câmp electric ; inducție electrostatică . [ Var . : influénție , influínță s .
INFLÚX , influxuri , s . n . 1. ( Fiziol . ; în sintagma ) Influx nervos = propagare a unei excitații de - a lungul unei fibre nervoase . 2. ( Fiz . ) Numărul de particule ( produse de acceleratoare ) care trec prin unitatea de arie a unei suprafețe perpendiculare pe direcția de mișcare a
INFORMÁȚIE , informații , s . f . 1. Comunicare , veste , știre care pune pe cineva la curent cu o situație . 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru ; totalitate a materialului de informare și de documentare ; izvoare , surse . 3. Fiecare dintre elementele noi , în raport cu cunoștințele prealabile , cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri ( text scris , mesaj vorbit , imagini plastice , indicație a unui instrument etc . ) . 4. ( Biol . ; în sintagma ) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr - o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care , la rândul lor , formează proteine
INFRARÓȘU , - IE , infraroșii , adj . , s . n . 1. Adj . ( În sintagma ) Radiații infraroșii = radiații electromagnetice invizibile , penetrante , cu efect termic pronunțat , situate în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile și microundele radioelectrice . 2. S . n . Domeniu spectral al radiațiilor infraroșii , situat între limita roșie a spectrului vizibil și radiațiile hertziene . - Infra - + roșu ( după fr .
INGINERÍE s . f . 1. Profesiunea inginerului . 2. ( În sintagma ) Inginerie genetică = modificare a structurii genetice a unui organism prin introducerea de gene noi , aparținând unor organisme din aceeași specie sau din specii diferite , prin inserarea de gene sintetizate artificial sau prin reorganizarea materialului genetic propriu . - Inginer + suf . -
INSTÁNȚĂ , instanțe , s . f . ( Și în sintagma instanță judecătorească ) Organ de stat însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele
INSTRUMÉNT , instrumente , s . n . 1. Unealtă , aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație . 2. Fig . Persoană , forță , lucru , fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop . 3. ( În sintagmele ) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire , ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă , exprimând raporturi sintactice ; unealtă gramaticală . Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat
INSTRUMENTÁL , - Ă , instrumentali , - e , adj . 1. Făcut , executat cu ajutorul instrumentelor . 2. ( Gram . ; în sintagma ) Complement circumstanțial instrumental = complement circumstanțial care arată mijlocul prin care se realizează o
ÍNSULĂ , insule , s . f . 1. Întindere de pământ înconjurată din toate părțile de apă , situată fie într - un ocean , mare sau lac , fie în cadrul albiei unei ape curgătoare . 2. ( În sintagma ) Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă , având aspectul unei insule ( 1 ) ;
INTEGRÁL , - Ă , integrali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Întreg , complet . 2. Adj . ( În sintagmele ) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele . Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute . 3. S . f . ( Mat . ) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date , a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate