Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LEGA

 Rezultatele 501 - 510 din aproximativ 563 pentru LEGA.

STRÂMTOARE

STRÂMTOÁRE , strâmtori , s . f . 1. Loc strâmt , îngust , între munți sau între dealuri ; defileu , trecătoare . 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate . 3. Faptul de a fi strâmt . 4. Fig . Situație grea , stânjenitoare ( datorită lipsei de bani ) ; încurcătură , jenă ( financiară ) . - Strâmt + suf . -

 

STRÂNS

STRÂNS ^2 , - Ă , strânși , - se , adj . , adv . , s . f . I. Adj . 1. Legat , înfășurat bine . 2. Prins , apucat , cuprins cu putere ( în mâini ) . 3. Presat din mai multe părți ; înghesuit . 4. ( Despre părți ale corpului omenesc ) închis sau încleștat . 5. ( Despre pânză , hârtie etc . ) Înfășurat , împăturit . 6. ( Despre ființe sau părți ale lor ) Ghemuit , zgârcit ; contractat . II. Adj . 1. ( Despre lucruri ) Adunat la un loc ; îngrămădit . 2. ( Despre bani , avuții ) Agonisit , economisit , acumulat . 3. Așezat la loc sigur , pus bine . III. Adv . 1. ( Indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni ) a ) Foarte tare , foarte puternic ( ca să nu se mai poată desface ) . b ) Foarte mult , cu toată puterea . 2. În mod strict , cu strictețe , întocmai . IV. S . f . ( Pop . ) Ceea ce agonisește , adună cineva ; avere ; provizie , recoltă . - V. strânge . STRÂNS ^1 s . n . Strângere . V.

 

STRAȘNIC

STRÁȘNIC , - Ă , strașnici , - ce , adj . , adv . , s . m . I. Adj . ( Exprimă ideea de superlativ ) 1. Foarte bun , minunat ; foarte mare ; foarte puternic ; extraordinar , nemaipomenit . 2. Îngrozitor , înfiorător , înspăimântător ; grozav , cumplit , teribil . II. Adv . 1. ( Foarte ) tare , ( tare ) mult , teribil . 2. ( Legat de un adj . prin prep . " de " , exprimă raportul de superlativ ) Foarte , extraordinar , nespus . III. S . m . Specie de ferigă din regiunea montană ( Asplenium

 

STRAI

STRAI ^2 , straiuri , s . n . Parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră . STRAI ^1 , straie , s . n . ( Pop . ) Haină , îmbrăcăminte , veșmânt . - Et .

 

STRAPAZAN

STRAPAZÁN , strapazane , s . n . ( Reg . ) Cui ( de lemn ) fixat pe marginea bărcii , de care se leagă vâsla cu ajutorul unei curelușe ;

 

STROFĂ

STRÓFĂ , strofe , s . f . Ansamblu unitar dintr - o poezie format din mai multe versuri legate înre ele prin elemente prozodice ( măsură , ritm ,

 

STUFIT

STUFÍT s . n . Material termoizolant confecționat din tulpini uscate de stuf așezate paralel , presate și legate sub formă de

 

SUBIECT

SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de

 

SUBORDONATOR

SUBORDONATÓR , - OÁRE , subordonatori , - oare , adj . Care subordonează , care are ceva sau pe cineva în subordine . Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă - Subordona + suf . -

 

SUPRALICITAȚIE

SUPRALICITÁȚIE , supralicitații , s . f . Licitație publică suplimentară , prevăzută de lege , în vedera obținerii unui preț mai mare decât cel la care s - a adjudecat bunul cu ocazia licitației inițiale . - Supra - + licitație ( după fr . surench�

 

SUPRAVOLTOR

SUPRAVOLTÓR , supravoltoare , s . n . Sursă de energie electrică legată în serie cu altă sursă de energie electrică , astfel încât tensiunile lor electrice să se

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>