Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACELEA

 Rezultatele 501 - 510 din aproximativ 644 pentru ACELEA.

RĂSPLĂTI

RĂSPLĂTÍ , răsplătesc , vb . IV . Tranz . 1. A da cuiva o recompensă , o plată ( materială sau morală ) pentru ceea ce a făcut ; a recompensa . 2. ( Rar ) A plăti pentru altul , a

 

RĂSPLATĂ

RĂSPLÁTĂ , răsplăți , s . f . Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită ;

 

RĂSPUNS

RĂSPÚNS , răspunsuri , s . n . 1. Ceea ce se spune , se scrie , se comunică celui care întrebă ceva ; cuvinte spuse , scrise sau transmise printr - un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s - a adresat cuiva . 2. Știre , veste ,

 

RĂZĂTURĂ

RĂZĂTÚRĂ , răzături , s . f . 1. Faptul de a ( se ) rade ; bărbierit . 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras ; ștersătură făcută cu guma pe hârtie . 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect . [ Var . : răsătúră s . f . ] - Rade + suf . -

 

RĂZUȘ

RĂZÚȘ , răzușuri , s . n . 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva . 2. Daltă folosită în tâmplărie , dulgherie , rotărie etc . , cu care se sapă în lemn . 3. Unealtă de plivit , formată dintr - un băț cu vârful de oțel . - Răzui + suf . -

 

RĂZUITURĂ

RĂZUITÚRĂ , răzuituri , s . f . Faptul de a răzui ; ( concr . ) ceea ce rămâne în urma răzuirii , rămășițe căzute în urma răzuirii . [ Pr . : - zu - i - ] - Răzui + suf . -

 

RAȚIONALITATE

RAȚIONALITÁTE s . f . Însușire a ceea ce este rațional . [ Pr . : - ți -

 

RADIOSCOPIE

... în special a unor regiuni din corpul omenesc , cu ajutorul umbrei proiectate pe un ecran fluorescent de către razele X care trec prin acel

 

RAFAELISM

RAFAELÍSM s . n . Ceea ce este specific artei lui

 

REACȚIONARISM

REACȚIONARÍSM s . n . Concepție politică reacționară ; caracterul a ceea ce este reacționar ; atitudine ostilă față de progres . [ Pr . : re - ac - ți - o - ] - Reacționar + suf . -

 

RECURENȚĂ

RECURÉNȚĂ , recurențe , s . f . 1. Caracterul a ceea ce este recurent ^1 ; revenire . 2. ( Mat . ; în sintagma ) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr - un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>