Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ
Rezultatele 501 - 510 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.
... cărui formă ( conică ) face ca acesta să se învârtească mai ușor ; prâsnel . 3. Placă metalică fixată pe o axă de lemn , care se așază la țară
SFÁNȚ , sfanți , s . m . Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei , care a circulat și în țările românești la începutul sec . XIX ; sorcovăț ; p . gener . monedă măruntă , ban ,
SFAT , sfaturi , s . n . 1. Vorbe , argumente spuse cuiva pentru a - l convinge să procedeze într - un anumit fel , într - o împrejurare dată ; povață , îndemn , îndrumare . 2. Adunare de oameni întruniți pentru a delibera , a lua hotărâri sau ( în trecut ) a ajuta la conducerea țării . 3. Consfătuire , consiliu . 4. ( Rar ) Zvon , veste , vorbă . [ Var . : svat s .
SFÉTNIC , sfetnici , s . m . ( Înv . ) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere ; ( astăzi ) sfătuitor , consilier . [ Var . : svétnic s .
SÍLIȘTE , siliști , s . f . 1. Denumire dată în evul mediu , în țările române , locului pe care fusese sau pe care era așezat un sat ; vatra satului . 2. ( Pop . ) Loc necultivat , bun pentru cultura cerealelor , sau loc plantat cu pomi ( în apropierea sau în vatra
SLÚGER , slugeri , s . m . Dregător în Țara Românească și în Moldova însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei ( rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul ) ; rang , titlu purtat de acest dregător . [ Var . : súlger s .
SLUJITÓR , - OÁRE , slujitori , - oare , s . m . și f . 1. ( Astăzi rar ) Persoană care slujește ( pe cineva ) ; servitor , slugă . 2. ( Înv . ) Oștean în slujba domnului țării sau a unui
SOITÁR , soitari , s . m . Fiecare dintre cei patru măscărici ai domnilor ( fanarioți ) din țările românești , care însoțeau pe domn la parade , la petreceri etc . [ Var . : ( înv . ) suitár s .
SOL ^3 , soli , s . m . Unitate monetară principală din Peru . SOL ^5 , soluri , s . n . 1. Strat afânat , moale și friabil de la suprafața scoarței pământești , care ( împreună cu atmosfera din jur ) constituie mediul de viață al plantelor ; suprafața pământului ; p . ext . pământ , teren . 2. ( Și în sintagma exercițiu la sol ) probă de gimnastică executată la nivelul podelei . SOL ^2 , soli , s . m . Persoană trimisă ( oficial ) undeva pentru o misiune ; spec . emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran ( din evul mediu ) . SOL ^4 s . n . ( Chim . ) Soluție coloidală . SOL ^1 s . invar . m . ( Muz . ) 1. Unul din cele șapte sunete ale gamei ; notă corespunzătoare acestui sunet . 2. Nume dat uneia dintre
SÓLDIU , soldii , s . m . Monedă italienească veche , de valoare redusă , care a circulat în trecut și în țările române ; p . gener . monedă de mică
SPĂTĂRÉL , spătărei , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate , în timp de pace , și atribuții militare , în timp de război . - Spătar ^2 + suf . -