Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERB

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 105 pentru VERB.

DEPONENT

DEPONÉNT^2 , - Ă , deponenți , - te s . m . și f . Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit ; depunător . DEPONÉNT^1 , - Ă , deponenți , - te , adj . ( În gramatica latină , despre verbe și forme verbale ) Cu formă pasivă și înțeles

 

DES

DES ^2 , DEÁSĂ , deși , - se , adj . I. 1. ( Despre colectivități sau corpuri compuse din unități identice ) Cu elementele , cu părțile componente apropiate , cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți . 2. ( Despre părțile componente ale unei colectivități sau unități ) Așezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul : strâns . 3. ( Despre ploaie , ceață , umbră etc . ) Compact , dens : de nepătruns . II. 1. Despre întâmplări , fenomene sau acțiuni : adesea adverbial ) Care se repetă de ( mai ) multe ori la intervale mici de timp , urmând mereu unul după altul : repetat , frecvent . DES ^1 - ( Înaintea vocalelor și consoanelor sonore , în forma dez - ) Element de compunere cu sens privativ , care servește la formarea unor substantive , a unor adjective și a unor verbe . [ Var . : dez - ,

 

DESTOINIC

... DESTÓINIC , - Ă , destoinici , - ce , adj . ( Despre oameni și acțiunile lor ) . 1. Vrednic , merituos . 2. ( Urmat de un verb

 

DETERMINA

DETERMINÁ , determin , vb . I . Tranz . 1. A condiționa în mod necesar , a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt , a unui fenomen ; a cauza , a pricinui . 2. A fixa ( cu precizie ) ; a stabili , a hotărî ( o dată , un termen etc . ) . 3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre . 4. ( Despre cuvinte sau propoziții ) A preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții . Adverbele determină verbele pe care le

 

DEVERBAL

... DEVERBÁL , deverbale , adj . , s . n . ( Lingv . ) ( Cuvânt ) derivat de la verb

 

DIATEZĂ

DIATÉZĂ^2 , diateze , s . f . Predispoziția unei persoane de a contracta anumite boli . [ Pr . : di - a - ] DIATÉZĂ^1 , diateze , s . f . Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului . [ Pr . : di -

 

EPITET

... EPITÉT , epitete , s . n . Determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da ...

 

FIGURĂ

... a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate . Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic ( de obicei un verb și un substantiv ) sau apropiate din punct de vedere semantic . " Și - a trăit traiul " reprezintă o figură etimologică . ( Log . ) Figuri silogistice = forme de ...

 

FOARTE

... Ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb ; ajută la formarea superlativului absolut ) Foarte frumos . Foarte bine . 2. ( Pop . ; ca determinativ pe lângă un verb

 

HÂȚA

... HÂȚA interj . ( De obicei repetat ; adesea cu valoare de verb

 

HAI

HAI interj . , s . ( probabil n . ) I. Interj . 1. Cuvânt care exprimă un îndemn la o acțiune ( comună ) cu interlocutorul . 2. ( Cu funcție de imperativ , corespunzând unor verbe de mișcare ) Vino ! veniți ! să mergem ! 3. Exclamație care exprimă : regret , admirație , o întrebare . 4. ( Repetat ) Ba bine că nu ! II. S . ( n . ) ( Fam . și arg . ) Hărmălaie ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>