Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru V������������������T������������������MARE

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 79 pentru V������������������T������������������MARE.

ACCELERAT

... ACCELERÁT , - Ă , accelerați , - te , adj . Care este iuțit , grăbit ; care are o frecvență mai mare decât cea normală . Ritm accelerat . Respirație accelerată . V

 

ULUIT

... ULUÍT , - Ă , uluiți , - te , adj . Cuprins de o mare ( și neașteptată ) mirare , admirație , emoție ; uimit , surprins . V

 

EXONDARE

... EXONDÁRE , exondări , s . f . Proces de ridicare deasupra nivelului mării a unor suprafețe din scoarța pământului , datorită mișcărilor tectonice . - V

 

POȘTIE

... PÓȘTIE^2 s . f . v

 

ZOR

... ZOR ^2 interj . v . zur . ZOR ^1 S . n . 1. Activitate însuflețită , febrilă ; grabă mare

 

CORNUT

... Ă , cornuți , - te , adj . 1. ( Și substantivat , f . ) ( Animal ) Care are coarne . 2. Cu coarne mari , bine dezvoltate . 3. Compus : ( Bot . ) secară - cornută = cornul - secarei , v

 

SUPRAALIMENTAT

... SUPRAALIMENTÁT , - Ă , supraalimentați , - te , adj . Căruia i s - a dat sau care a consumat o cantitate de hrană mai mare și mai consistentă decât cea normală ; supranutrit . [ Pr . : - pra - a - ] - V

 

TRECE

... pierde vigoarea , frăgezimea tinereții ; a îmbătrâni . 6. Refl . ( Despre anumite materiale ) A se consuma . IV. Intranz . A fi mai mare sau mai mult decât o anumită mărime , valoare , cantitate ; a depăși . V. 1. Refl . ( Pop . : în forma negativă ) A nu putea fi luat în seamă ; a nu avea crezare , a nu ...

 

ÎNTINS

... duce direct la țintă ; p . ext . încordat , grăbit , zorit ^2 . 5. ( Despre elemente care formează un șir ) Care prezintă o succesiune neîntreruptă . 6. Cu suprafață mare , vast . ÎNTÍNS^1 , întinsuri , s . n . Spațiu larg ; suprafață ; întindere . - V

 

ALANI

... al II - lea și I î . Hr . în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care , împinși de huni , au ajuns în secolul al V

 

GHEMUIT

... GHEMUÍT^2 , - Ă , ghemuiți , - te , adj . 1. Strâns , făcut ( ca un ) ghem ^1 ( 1 ) . 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus ; înghesuit ^2 . - GHEMUÍT^1 , ghemuituri , s . n . Faptul de a ( se ) ghemui . - V

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>