Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URMARE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 129 pentru URMARE.
FUGĂRÍ , fugăresc , vb . IV . Tranz . A urmări pe cineva fugind în urma lui , a pune pe fugă ^1 ; a goni , a
... FURÚNCUL , furuncule , s . n . Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare
... GÉME , gem , vb . III . Intranz . 1. ( Despre ființe ) A scoate sunete nearticulate ca urmare
... manifestări vulcanice și de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime , transformându - se ulterior într - un lanț muntos cutat , ca urmare
... GLOÁBĂ , gloabe , s . f . 1. Cal slab , prăpădit ( și bătrân ) ; mârțoagă . 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare
... GOMÁJ s . n . ( Tehn . ) Blocare a segmenților în canalele din piston , ca urmare
GONÍ , gonesc , vb . IV . 1. Tranz . A fugi după cineva , a urmări în fugă ( pentru a prinde , pentru a face să se grăbească etc . ) ; a fugări ; spec . a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor . 2. Tranz . A alunga , a izgoni . 3. Intranz . A alerga , a fugi . 4. Refl . și intranz . ( Despre vitele cornute ) A se împreuna ( spre a se
GRAV , - Ă , gravi , - e , adj . 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea , care poate avea urmări rele ; p . ext . important . 2. ( Despre oameni , despre figura , privirea sau manifestările lor ) Foarte serios , sever ; solemn . 3. ( Despre voce , sunete , ton , timbru ) Care se află la registrul cel mai de jos ; jos , profund , adânc , gros . 4. ( În sintagma ) Accent grav = accent ( orientat oblic de la stânga la dreapta ) purtat în unele limbi de o vocală
... HIDROCÚȚIE , hidrocuții , s . f . ( Med . ) Sincopă survenită ca urmare
... HIPERTROFIÁ , pers . 3 hipertrofiază , vb . I. Refl . ( Despre organe și țesuturi ) A - și mări volumul în mod anormal ca urmare
... inconștienți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu este conștient , care nu știe ce face , care și - a pierdut cunoștința ( ca urmare a unei stări patologice ) . 2. ( Adesea adverbial ) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare ; fără minte , fără judecată . II. S ...