Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ULTIMUL
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 73 pentru ULTIMUL.
OMÉGA s . m . sg . Numele ultimei litere a alfabetului grecesc , corespunzând sunetului
PERMIÁN , - Ă , permieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Ultima perioadă a erei paleozoice . 2. Adj . Care ține de permian ( 1 ) , care se referă la permian , caracteristic permianului . [ Pr . : - mi -
PORTLANDIÁN , - Ă , portlandieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Ultimul etaj al jurasicului . 2. Adj . Care aparține portlandianului ( 1 ) , privitor la portlandian . [ Pr . : - di -
PRÍNDE , prind , vb . III . I. 1. Tranz . A apuca ceva sau pe cineva cu mâna , cu ajutorul unui instrument etc . 2. Tranz . Fig . A lua cunoștință de ceva ( cu ochii , cu urechea , cu mintea ) ; a percepe . 3. Refl . A - și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini , pentru a se agăța . 4. Refl . recipr . A se lua de mână cu cineva ( pentru a forma o horă , pentru a dansa ) . 5. Tranz . A cuprinde pe cineva cu mâinile , cu brațele . II. Tranz . 1. A ajunge din urmă ( și a imobiliza ) pe cineva sau pe ceva care se mișcă , aleargă ; a captura ( un fugar , un răufăcător , un inamic ) . 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte ( reprobabile ) săvârșite pe ascuns ; a descoperi pe cineva cu o vină , cu o neregulă . 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană , un vehicul etc . care sunt gata de plecare . 4. Fig . ( Despre stări fizice sau sufletești ) A cuprinde ( pe neașteptate ) ; ...
RÂNDUNÍCĂ , rândunici , s . f . 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată , cu pene albe - gălbui pe burtă și negre - albăstrui pe spate ( Hirundo rustica ) . 2. Compus : rândunică - de - mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale ( Trigla lucerna ) . 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg , așezată în vârful acestuia . - Rândun [ ea ] + suf . -
REÁCȚIE , reacții , s . f . I. 1. Faptul de a reacționa ; atitudine , manifestare ca răspuns la ceva . 2. ( Biol . ) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acțiunii unui excitant ( venit din interior sau din afară ) . 3. ( Chim . ) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice , în urma căruia se formează substanțe noi , cu proprietăți diferite de ale celor inițiale . 4. ( Fiz . ; în sintagma ) Reacție nucleară v . nuclear . 5. ( Fiz . ) Forță ( sau cuplu de forțe ) exercitată de un sistem de corpuri asupra altui sistem de corpuri , în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță ( sau un cuplu de forțe ) care se consideră ca acțiune . II. ( În forma reacțiune ) Împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice manifestare a progresului social ; p . ext . totalitatea celor care susțin această împotrivire și vor restaurarea orânduirii vechi . [ Pr . : re - ac - . - Var . : reacțiúne s .
RECRÚT , recruți , s . m . Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme ; soldat de curând
RECT , recturi , s . n . Ultima parte a tubului digestiv , care se întinde de la colon până la orificiul
RÍMĂ , rime , s . f . Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri ( începând cu ultima silabă accentuată ) ; p . ext . potrivire a sunetelor finale a două
RONDÉL , rondeluri , s . n . Specie a poeziei lirice cu formă fixă , având 13 ( sau 14 ) versuri repartizate în trei strofe , în care primul vers este identic cu al șaptelea și al treisprezecelea , iar al doilea cu al patrulea și ultimul
SABÁT , sabaturi , s . n . 1. Ziua de sâmbătă la mozaici și la unii sectanți creștini , reprezentând ultima zi a săptămânii , considerată zi de sărbătoare . 2. Adunare de vrăjitoare care , după credințele evului mediu , avea loc sâmbăta , la miezul nopții , într - un loc