Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNTEM
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 5852 pentru SUNTEM.
SLÓBOD , - Ă , slobozi , - de , adj . ( Pop . ; în concurență cu liber ) 1. ( Despre oameni ) Care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și cetățenești : liber . 2. ( Despre oameni ) Care se găsește în stare de libertate , care nu este închis , întemnițat . 3. Care nu este supus nici unei constrângeri , nici unei îngrădiri ; care are posibilitatea de a acționa în anumite împrejurări după propria sa voință sau dorință , care nu este împiedicat să facă un anumit lucru . 4. ( Despre oameni și manifestările , cuvintele lor ) Lipsit de rezervă , de măsură ; prea familiar ; indecent , licentios . 5. ( Despre drumuri ) Pe care se poate trece fără obstacole ; pe care nu sunt impuse restricții . 6. ( Despre timp ) De care se poate dispune , în care ești scutit de obligațiile obișnuite . 7. ( Despre lucruri care leagă , fixează , strâng etc . ) Care permite mișcările , care nu strânge ; p . ext . larg . 8. ( Substantivat , f . ; în loc . adv . ) Cu sloboda = fără bagaj , fără greutate sau
SPUS , - Ă , spuși , - se , adj . , s . f . 1. Adj . Care a fost exprimat prin viu grai . 2. Adj . Care a fost relatat , povestit . 3. Adj . Care a fost menționat . 4. Care a fost destăinuit . 5. Adj . Care a fost explicat , lămuririt . 6. S . f . ( Mai ales la pl . )
... ȘTI , știu , vb . IV . I. 1. Tranz și intranz . ( Folosit și absol . ) A avea cunoștință ( de . . . ) , a fi informat ( în legătură cu . . . ) , a cunoaște . 2. Tranz . A lua cunoștință de . . . ; a afla , a auzi . 3 ... A poseda cunoștințe sistematice într - un domeniu , a stăpâni o știință , o artă etc . 2. A putea , a fi în stare să facă ceva ; a fi apt pentru ceva . 3. A ține minte , a - și aminti . 4. A - și da seama , a înțelege ...
ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut
ALT , ÁLTĂ , alți , alte , adj . ( Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeași sau același cu ființa sau lucrul despre care a fost vorba , care este de față sau este cel obișnuit ) Alt om . Alt
BLÂND , - Ă , blânzi , - de , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Despre oameni ) Care este omenos , pașnic , prietenos ; blajin . 2. Fig . ( Despre timp , natură etc . ) Care nu este aspru , care nu este excesiv , care este plăcut . II. S . f . ( Pop . )
... DEPÍNDE , depínd , vb . III . Intranz . 1. ( Despre lucruri , fapte , atitudini ) A fi legat cu necesitate de . . . , a fi în funcție de . . . , a atârna de . . . 2. ( Despre persoane , instituții , ținuturi etc . ) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva , a fi
DETERMINÁNT , - Ă , determinanți , - te , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care determină sau este de natură să determine ceva ; hotărâtor . 2. ( Despre cuvinte sau propoziții ; adesea substantivat ) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură , fiind subordonat acestora . II. S . m . Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de
... DISTRIBUTIVITÁTE s . f . Proprietate a unei operații matematice sau logice de a putea fi efectuată separat asupra diferiților termeni dintr - o expresie , rezultatul astfel obținut fiind același ca și în cazul când operația ar fi
FIRÉSC , - EÁSCĂ , firești , adj . 1. Care este conform legilor naturii , din natură . 2. Care este conform așteptărilor , cum era normal să fie ; obișnuit , normal ;
FRETÁ , fretez , vb . I . Tranz . 1. A asambla două piese metalice prin strângere , fie prin contracția piesei cuprinzătoare , care a fost încălzit înainte de asamblare , fie prin dilatarea piesei cuprinse , care a fost răcită în prealabil . 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior ; a