Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEMNUL
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 238 pentru SEMNUL.
ȚÍNTĂ , ținte , s . f . I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite , folosit de cizmari , curelari , tapițeri etc . 2. ( Despre porumb ; în loc . adj . ) În ținte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat ; aproape copt . 3. Fig . Mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor ; stea , steluță . II. 1. Semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată ; p . ext . ochire , țintire . 2. Locul către care tinde să ajungă cineva . 3. Scop final , țel ,
ADUNÁRE , adunări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) aduna și rezultatul ei . 2. Una dintre cele patru operații aritmetice , care constă în totalizarea mai multor numere într - unul singur . 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general ; grup format din aceste persoane . 4. Concentrare a unor ființe într - un singur loc . 5. ( Articulat , cu valoare de interjecție ) Semnul dat pentru strângerea într - o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat . 6. Culegere , colecție ( de texte ) . 7. ( Înv . și reg . )
... ÁGIO , agiuri , s . n . Diferență cu care prețul ( cursul ) unui semn
AGIOTÁJ , agiotaje , s . n . Speculă cu semne monetare sau cu hârtii de valoare în vederea obținerii unui câștig . [ Pr . : - gi -
... ÁNCEPS s . n . Semn
ANTIPARTÍCULĂ , antiparticule , s . f . Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară , de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin unele însușiri
... APLAUDÁ , apláud , vb . I . Intranz . A bate din palme în semn
... APLÁUZE s . f . pl . Bătăi repetate din palme în semn
... APOSTRÓF , apostrofuri , s . n . Semn
ARHEOZÓIC , - Ă , arheozoici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Perioadă geologică în care au apărut primele semne de viață . 2. Adj . de arheozoic ( 1 ) . [ Pr . : - he - o - zo -
ÁRMĂ , arme , s . f . 1. Obiect , unealtă , aparat , mașină care servește în lupta împotriva inamicului , la vânat , în unele probe sportive etc . 2. ( La pl . ) Armament . 3. ( În sintagma ) Armă ecologică = nume generic dat metodelor și tehnicilor de război destinate modificării condițiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului . 4. Fig . Mijloc de luptă ( pe planul ideilor , al politicii etc . ) . 5. ( La pl . ) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă , de pe un blazon