Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂN

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 116 pentru ROMÂN.

ICIOGLAN

ICIOGLÁN , icioglani , s . m . ( Înv . ) Copil de casă , paj ( la sultani și la domnii români ) . [ Var . : iciolán s .

 

ITALIENISM

ITALIENÍSM , italienisme , ( 1 ) s . n . 1. Element de jargon împrumutat ( fără necesitate ) din limba italiană . 2. Curent lingvistic din sec . XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană . [ Pr . : - li -

 

J

J s . m . invar . A treisprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană fricativă prepalatală sonoră ( 4 ) ) . [ Pr . :

 

JUPAN

JUPÁN , jupani , s . m . Titlu dat în evul mediu , în țările române , celor mai de seamă boieri și dregători ; persoană care avea acest

 

K

K s . m . invar . A paisprezecea literă a alfabetului limbii române , folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional ; sunete notate cu această literă : a ) consoană oclusivă palatală ( 2 ) surdă ( 2 ) , cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i ; b ) consoană oclusivă velară surdă , cu valoarea literei c . [ Pr . :

 

L

L s . m . invar . A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană sonantă lichidă ( 3 ) laterală ( 2 ) dentală ) . [ Pr . :

 

LĂSCAIE

LĂSCÁIE , lăscăi , s . f . Monedă de aramă valorând o jumătate de para , care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec . XVIII ; p . gener . monedă de valoare foarte

 

LEFEGIU

LEFEGÍU , lefegii , s . m . 1. Nume dat mercenarilor din țările române în evul mediu . 2. ( Pop . și fam . ) Salariat ;

 

LIFTĂ

LÍFTĂ , lifte , s . f . 1. Termen injurios dat în trecut de românii ortodocși popoarelor de altă religie ; p . ext . termen de ocară dat cotropitorilor . 2. Termen depreciativ pentru un om rău , câinos sau , p . ext . pentru un animal

 

LOGOFĂT

LOGOFĂT , logofeți , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români , membru al sfatului domnesc ; persoană care deținea acest titlu . 2. ( Înv . ) Secretar , scriitor într - o cancelarie ; grămătic , diac , pisar , copist . 3. Vătaf ( la o moșie

 

M

M s . m . invar . A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană sonantă oclusivă nazală ( 2 ) bilabială ) . [ Pr . :

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>