Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELIGIE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 125 pentru RELIGIE.
DAMNAȚIÚNE , damnațiuni , s . f . ( Livr . ; în mitologia greco - romană și în religia creștină ) Osândire la muncile infernului . [ Pr . : - ți - u - . - Var . : damnáție s .
DÓGMĂ , dogme , s . f . 1. Învățătură , teză etc . fundamentală a unei religii , obligatorie pentru adepții ei , care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții . 2. Teză , doctrină politică , științifică etc . considerată imuabilă și impusă ca adevăr
DOGMÁTIC , - Ă , dogmatici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care ține de dogme , privitor la dogme ; care se sprijină pe dogme . 2. S . f . Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii ; tratat asupra dogmelor religioase . 3. S . m . și f . Persoană care susține și aplică dogmatismul ;
... EVRÉU , evrei , s . m . Persoană ( de religie
... GĂGĂÚZ , - Ă , găgăuzi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care aparține unei populații de origine turcă , dar de religie
... GHIAÚR , ghiauri , s . m . Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie
GNOSTICÍSM s . n . Curent filozofic - religios care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale , susținând posibilitatea unei cunoașteri
HABÓTNIC , - Ă , habotnici , - ce , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei ;
HABOTNICÍE , habotnicii , s . f . Faptul de a fi habotnic ; purtare sau deprindere de habotnic ; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei ; bigotism . - Habotnic + suf . -
HAR , haruri , s . n . 1. ( În religia creștină ) Dar ^2 , ajutor spiritual , grație divină acordată omului . 2. Calitate , însușire , dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație ; p . ext . talent , vocație , dar ^2 . 3. ( Înv . ) Dar ^2 sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință , ca o favoare
HÁRȚI s . m . pl . ( În religia ortodoxă ) Săptămâna în care e permis să se mănânce de frupt miercurea și vinerea . [ Var . : hârță s . f . , hârți s . m .