Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROFESIUNE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 72 pentru PROFESIUNE.
... NICHELATÓR , nichelatori , s . m . Persoană care are ca profesiune
NUMĂRĂTÓR , - OÁRE , numărători , - oare , subst . 1. S . n . Aparat care servește la numărare . 2. S . m . și f . ( Rar ) Persoană care numără , care socotește , care calculează ceva , care are profesiunea de a număra . 3. S . m . Termen al unei fracții ordinare , scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire . - Număra + suf . -
... a deține un post , o funcție etc . II. Refl . 1. A lucra într - un anumit domeniu , a avea drept ocupație sau profesiune ; a se îndeletnici cu . . . 2. A se interesa , a se îngriji de cineva sau de ceva ; a acorda ...
PĂSTORÍT s . n . Ocupația , profesiunea de păstor ( 1 ) ; creșterea vitelor ; păstorie , păstorire . - V.
PATÉNTĂ , patente , s . f . 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale ; act , diplomă prin care se acordă acest drept ; brevet de invenție . 2. ( Înv . ) Impozit anual plătit de negustori și de liberii - profesioniști ; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere . [ Var . : patént s .
PEPINIÉRĂ , pepiniere , s . f . 1. Teren rezervat pentru înmulțirea și formarea plantelor erbacee sau lemnoase până la plantarea lor pe locul definitiv . 2. P . anal . Crescătorie de animale . 3. Fig . Instituție , organizație etc . care pregătește un număr mare de oameni în vederea unei profesiuni , a unei activități etc . , colectiv din care se pot recruta astfel de oameni . [ Pr . : - ni -
... PERMÍS , permise , s . n . Autorizație scrisă , eliberată de un for competent , în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune
PIANÍST , - Ă , pianiști , - ste , s . m . și f . Persoană care cântă ( cu pricepere și cu măiestrie ) la pian , care are profesiunea de a cânta la
PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de
... PRACTICÁ , práctic , vb . I . Tranz . l , A exercita o meserie , o profesiune ; a se ocupa cu . . . , a profesa . 2. ( Rar ) A pune în aplicare ; a folosi , a utiliza ...
... PROFESÁ , profesez , vb . I . 1. Tranz . și intranz . A practica , a exercita o meserie , o profesiune