Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M��CAR
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 4045 pentru M��CAR.
... MÂNCĂCIÓS , - OÁSĂ , mâncăcioși , - oase , adj . , s . m
... MĂTURĂTÓR , - OÁRE , măturători , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor . 2. S . f . Vehicul cu tracțiune mecanică , prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o ...
... MÂNCĂTÓR , - OÁRE , mâncători , - oare , s . m
... MĂSCĂRÍCI , măscărici , s . m . 1. Actor de comedie în teatrul popular ( de circ , de bâlci etc . ) care execută și numere de acrobație , muzicale , de dresură etc . ; saltimbanc , paiață , clovn ...
... MĂRĂCINÁR , mărăcinari , s . m . Nume dat mai multor păsări călătoare mici , insectivore , cu penajul castaniu - închis și cu gâtul negru , care trăiesc prin mărăcinișuri , în apropierea apelor ( Saxicola ) . - Mărăcine ...
... MÂRÂÍ , m ? râi , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre câini ; la pers . 3 ) A scoate sunete guturale , aspre , hârâite , care de obicei arată iritarea , nemulțumirea . 2 ...
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,
MĂLURĂ , măluri , s . f . 1. Boală a grâului și a altor păioase , cauzată de unele specii de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră , formată din spori . 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care trăiesc parazite pe grâu sau pe alte graminee și care produc mălura ( 1 ) ( Tilletia ) . 3. Boabe de cereale atinse de mălură ( 1 ) ; pulbere neagră din interiorul lor . 4. ( Bot . ; pop . )
MÂNJEÁLĂ , mânjeli , s . f . 1. Faptul de a ( se ) mânji . 2. Murdărie . 3. ( Reg . ) Amestec de lut și de baligă , cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui . 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe , cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut . - Mânji + suf . -
MĂIESTRÉȚ , - EÁȚĂ , măiestreți , - e , adj . ( Înv . ) 1. ( Despre oameni ) Care face un lucru cu măiestrie ( 1 ) ; talentat . 2. ( Despre lucruri ) Care este făcut cu măiestrie ( 1 ) . [ Pr . : mă - ies - ] - Măiestru + suf . -
MĂRÉȚ , - EÁȚĂ , măreți , - e , adj . 1. Care trezește admirație , care se impune prin calități deosebite , excepționale ; grandios , impunător , falnic , maiestuos , fastuos . 2. ( Înv . și reg . ) Mândru , semeț ; îngâmfat , trufaș , orgolios . - Mări ^1 + suf . -