Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOVITURĂ

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 136 pentru LOVITURĂ.

DUDUI

DUDUÍ , dúdui , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre pământ , clădiri , ferestre etc . ; la pers . 3 ) A se zgudui , a se cutremura , a bubui ( din cauza unor lovituri , explozii etc . repetate ) . 2. Intranz . ( Despre motoare , mașini etc . ; p . ext . despre ateliere , fabrici etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot sacadat . 3. Tranz . ( Înv . și reg . ) A îmboldi , a îndemna ( la mers ) ; a alunga , a goni . - Formație

 

ECHIMOZĂ

ECHIMÓZĂ , echimoze , s . f . Pată de culoare roșie - vineție , evoluând până la galben , apărută pe piele prin ieșirea sângelui la suprafață în urma unei lovituri ; vânătaie ,

 

ENCHIMOZĂ

... ENCHIMÓZĂ , enchimoze , s . f . Răspândire de sânge în vasele de la suprafața pielii , fără să fi fost provocată de o lovitură

 

ESCHIVĂ

ESCHÍVĂ , eschive , s . f . Procedeu tehnic de apărare folosit în box , care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor , pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe

 

FATAL

... FATÁL , - Ă , fatali , - e , adj . 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva ; care pricinuiește moartea ; funest . Greșeală fatală . Lovitură fatală . 2. Care se consideră că este fixat de destin ; care nu poate fi înlăturat ; inevitabil . 3. Care provoacă o atracție irezistibilă ( și nefericită ) . Femeie ...

 

FIȘCĂ

... FÍȘCĂ , fiști , s . f . ( Reg . ) Biciușcă ; p . ext . lovitură

 

FLEAȘCĂ

... FLEÁȘCĂ s . f . 1. Materie moale și apătoasă , fără consistență ; fleșcăială . 2. ( Pop . ) Palmă , lovitură

 

FORHEND

... FÓRHEND , forhenduri , s . n . Lovitură

 

FULGERA

... scânteia , a luci , a sclipi ( ca un fulger ) . 3. Tranz . Fig . A izbi pe cineva doborându - l cu o lovitură

 

GHES

... GHES , ghesuri , s . n . A da ( În expr . ) ( cuiva ) ghes = a ) a da ( cuiva ) o lovitură ușoară ( cu cotul ) ; b ) a îndemna , a stimula , a îmboldi , a zori ( să întreprindă ceva ) . - Et . nec ...

 

GHIONT

... GHIONT , ghionți ( ghionturi ) , s . m . ( n . ) Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul ( pentru a - l îmbrânci , a - i atrage atenția etc . ) ; ghiold , brânci ^2 . - Et . nec ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>