Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LINGVISTIC
Rezultatele 51 - 58 din aproximativ 58 pentru LINGVISTIC.
ROMANÍSTICĂ s . f . Disciplină lingvistică și filologică ce se ocupă cu studiul ( comparativ al ) limbilor
SEMÁNTIC , - Ă , semantici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri ; semasiologie , semantism . 2. ( Log . ) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat . II. Adj . Care ține de semantică ( I 1 ) , care se referă la sensurile cuvintelor ;
... SEMNIFICÁNT , semnificanți , s . m . ( Lingv . ) Realizare materială a semnului lingvistic
SINCRONÍE s . f . Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într - o anumită perioadei a istoriei unei
SINONÍMIC , - Ă , sinonimici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care ține de sinonime ( 2 ) sau de sinonimie , privitor la sinonime sau la sinonimie . 2. S . f . Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor ( 2 ) și al
STIL , stiluri , s . n . I. 1. Mod specific de exprimare într - un anumit domeniu al activității omenești , pentru anumite scopuri ale comunicării ; fel propriu de a se exprima al unei persoane ; spec . totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic . 2. Ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor , unei colectivități sau unui individ . 3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic , între care există o diferență de 13 zile . II. Condei de metal sau de os , ascuțit la un capăt și turtit la celălalt , cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară . III. ( Bot . ) Porțiune subțire și cilindrică a pistilului , care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul . [ Pl . și : ( III )
STRUCTURALÍSM s . n . Teorie lingvistică contemporană care susține că limba este un sistem autonom , că alcătuiește o structură în care diversele părți se află în relații și se condiționează
TOPONIMÍE s . f . 1. Totalitate a numelor proprii de locuri , de ape , de munți etc . dintr - o țară sau dintr - o regiune . 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri ;