Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JOC

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 64 pentru JOC.

SIMULTAN

SIMULTÁN , - Ă , simultani , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre acțiuni , fenomene și evenimente ) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele ; concomitent . 2. S . n . Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară . [ Var . : ( înv . ) simultanéu , - ée

 

SPETEAZĂ

SPETEÁZĂ , speteze , s . f . 1. Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , de care își reazămă spatele cel care șade ; spătar ^1 , rezemătoare . 2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect : a ) fiecare dintre aripile morii de vânt ; b ) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă ; c ) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car ; d ) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului ; e ) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături ; f ) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut ; g ) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie ; h ) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele . - Spată + suf . -

 

TRIPOU

TRIPÓU , tripouri , s . n . Local ( public ) în care se joacă jocuri de

 

URSAR

URSÁR , ursari , s . m . Bărbat care umblă cu urși dresați și îi pune să joace . - Urs + suf . -

 

VÂJÂITOR

VÂJÂITÓR , - OÁRE , vâjâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care vâjâie . 2. S . f . Zbârnâitoare ( la zmeul cu care se joacă copiii ) . [ Pr . : - jâ - i - . - Var . : ( reg . ) vâjiitór , - oáre adj . ] - Vâjâi + suf . -

 

VICLEIM

VICLEÍM , vicleimuri , s . n . Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Cristos , jucată la țară , în perioada Crăciunului , de către flăcăi

 

VIST

VIST s . n . Joc de cărți care se joacă între trei sau patru

 

VOINICESC

VOINICÉSC , - EÁSCĂ , voinicești , adj . , s . f . art . I. Adj . 1. De voinic , vitejesc ; p . ext . eroic , legendar . 2. De flăcău , de bărbat ; bărbătesc . 3. ( Înv . ) Ostășesc . II. S . f . art . 1. Fel de a înota , care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături , fără a da din picioare . 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie , însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi ; melodie după care se execută acest dans . - Voinic + suf . -

 

ZBÂNȚ

ZBÂNȚ s . n . ( Reg . ) Joacă , zbenguire ,

 

ZBENGUI

... ZBENGUÍ , zbéngui , vb . IV . Refl . A se juca

 

ZBURDĂ

ZBÚRDĂ s . f . Zburdare ; joacă voioasă ; zbenguială ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>