Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXISTA

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 153 pentru EXISTA.

DISTRUGE

DISTRÚGE , distrúg , vb . III . Tranz . A face să nu mai existe ( stricând , spărgând , dărâmând etc . ) ; a nimici , a

 

DOMENIU

DOMÉNIU , domenii , s . n . 1. Proprietate funciară feudală întinsă , care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană . 2. Sector al unei științe , al unei arte ; sferă de activitate . 3. ( Mat . ) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă , pe o suprafață , în spațiu , caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr - o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime . 4. ( Fiz . ) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de

 

EXCLUZIUNE

EXCLUZIÚNE , excluziuni , s . f . 1. Excludere , interdicție . 2. ( Log . ) Relație care există între două propoziții care nu pot fi valabile împreună . [ Pr . : - zi -

 

EXISTENT

EXISTÉNT , - Ă , existenți , - te , adj . Care există , se află , trăiește ; care se manifestă . [ Pr . : eg -

 

EXOSMOZĂ

EXOSMÓZĂ , exosmoze , s . f . Fenomen de trecere a unui fluid printr - o membrană poroasă sub influența unei diferențe de potențial electric care există între cele două fețe ale

 

FANTASTIC

FANTÁSTIC , - Ă , fantastici , - ce , adj . 1. Care nu există în realitate ; creat , plăsmuit de imaginație ; ireal , fantasmagoric , fabulos . 2. Care pare o plăsmuire a imaginației ; p . ext . extraordinar , grozav , de necrezut . 3. ( Despre oameni ) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist ,

 

FI

... FI , sunt , vb . IV . Intranz . A. ( Verb predicativ ) 1. A exista , a avea ființă . A fi sau a nu fi . 2. A se afla , a se ...

 

FIINȚA

... FIINȚÁ , ființez , vb . I . Intranz . A exista

 

FORȚĂ

FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări

 

FOREZIE

FOREZÍE , forezii , s . f . Transportare a indivizilor unei specii de către indivizii altei specii , fără ca între cele două organisme să existe relații de

 

FOSIL

FOSÍL , - Ă , fosili , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Rest sau urmă a unui animal sau a unei plante dintr - o epocă geologică anterioară celei actuale , conservată în straturile pământului . 2. Adj . ( Despre organisme , formații geologice etc . ) Care a existat , care s - a format în trecutul geologic al

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>