Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIVINITATE

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 69 pentru DIVINITATE.

PRINOS

PRINÓS , prinosuri , s . n . ( În antichitate ) Dar ^2 oferit divinității ; p . ext . dar ^2 oferit unui

 

PROCESIUNE

PROCESIÚNE , procesiuni , s . f . 1. Șir lung de oameni care merg într - o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop ; cortegiu , convoi ; alai . 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi , purtând diferite obiecte de cult , cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni , pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într - o anumită împrejurare . [ Pr . : - si - u - . - Var . : ( înv . ) procésie s .

 

PROVIDENȚĂ

PROVIDÉNȚĂ s . f . ( În concepțiile religioase ) Înțelepciune supremă a divinității în conducerea

 

RELIGIE

RELÍGIE , religii , s . f . 1. Sistem de credințe ( dogme ) și de practici ( rituri ) privind sentimentul divinității și care îi unește , în aceeași comunitate spirituală și morală , pe toți cei care aderă la acest sistem ; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare ; confesiune , credință . 2. Disciplină predată în școală , având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei ( 1 )

 

RUGĂCIUNE

RUGĂCIÚNE , rugăciuni , s . f . Cerere , mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității ; rugă (

 

RUGA

RUGÁ , rog , vb . I . 1. Tranz . A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe , un serviciu , o favoare etc . 2. Refl . ( În practicile religioase ) A face o rugăciune , a invoca divinitatea . 3. Refl . A cere cuiva voia sau îngăduința de a face

 

SACRIFICIU

SACRIFÍCIU , sacrificii , s . n . 1. Renunțare voluntară la ceva ( prețios sau considerat ca atare ) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva ; jertfă . 2. Ofrandă rituală adusă unei divinități , în cadrul căreia se jertfește o ființă ;

 

SATIR

SATÍR , satiri , s . m . Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă , reprezentată printr - o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr , cu coarne și picioare de țap ( sau de cal ) , care personifica instinctele

 

SILVAN

SILVÁN , silvani , s . m . Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor , imaginate cu o față bestială , cu corpul păros și cu picioare și coarne de

 

SLAVĂ

SLÁVĂ , slăvi , s . f . 1. ( Mai ales la sg . ) Glorie , faimă , renume . 2. Înaltul cerului , văzduh . 3. ( Bis . ) Măreție , grandoare a divinității . 4. ( Înv . ; construit cu dativul ; cu valoare de prepoziție ) Grație . . . , datorită . . . ,

 

TEOCRAȚIE

... TEOCRAȚÍE , teocrații , s . f . Formă de guvernământ caracteristică lumii antice , în care autoritatea , considerată ca emanând de la divinitate

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>