Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CULTURAL
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 70 pentru CULTURAL.
PERSONÁJ , personaje , s . n . 1. Persoană ( 1 ) care deține o funcție importantă în viața politică , socială , culturală ; personalitate ( 3 ) . 2. Fiecare dintre persoanele ( 1 ) care figurează într - o operă literară ; erou într - o literatură , muzicală , cinematografică sau
PERSONALITÁTE , personalități , s . f . 1. Ceea ce este propriu , caracteristic fiecărei persoane ( 1 ) și o distinge ca individualitate ; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană ; felul propriu de a fi al cuiva . 2. Persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale , care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într - un anumit domeniu de activitate . 3. Persoană care deține o funcție importantă în viața politică , socială , culturală ; personaj ( 1 ) . 4. ( Astăzi rar ; mai ales la pl . ) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (
POPÓR , popoare , s . n . 1. Formă istorică de comunitate umană , superioară tribului și anterioară națiunii , ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu , vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală . 2. Totalitatea locuitorilor unei țări , populația unei țări ; cetățenii unui stat ; națiune , neam , norod . 3. Masa muncitoare ; grosul populației ; norod ; spec . țărănime . 4. ( La sg . ; colectiv ) Număr nedefinit ( dar mare ) de persoane , mulțime mare de oameni strânși la un loc ; poporație , poporime . 5. ( Înv . ) Totalitatea credincioșilor care aparțineau aceluiași cult sau aceleiași parohii . [ Var . : ( înv . ) pópol , pópul s .
PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de
PROGRÁM , programe , s . n . 1. Plan de activitate în care sunt stabilite ( în ordinea desfășurării lor ) etapele propuse pentru o perioadă dată ; desfășurare a activității ( individuale , dintr - o instituție ) după un astfel de plan . 2. Expunere ( scrisă ) a principiilor , scopurilor etc . unei organizații politice , sociale , culturale etc . 3. Programă . 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune , un spectacol etc . ; ansamblul părților unei asemenea emisiuni , ale unui spectacol etc . 5. Ansamblu de instrucțiuni codate , folosit de un calculator pentru rezolvarea unei
... PROGRESÁ , progresez , vb . I . Intranz . 1. Trecere la etape , stări , niveluri calitativ superioare , manifestată în diferite domenii ale vieții sociale ( economic , cultural , moral etc . ) ; a face progrese , a înainta , a propăși ; a avansa ; a se dezvolta . 2 ...
... PUBLICÍST , - Ă , publiciști , - ste , s . m . și f . Persoană care publică opere cu caracter politic , social , cultural
RADIOEMISIÚNE , radioemisiuni , s . f . 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații . 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri , programe culturale etc . [ Pr . : - di - o - e - mi - si - u - . - Var . : radioemísie s .
... RADIOMAGAZÍN , radiomagazine , s . n . Emisiune cu caracter variat ( informativ , cultural
REFÓRMĂ , reforme , s . f . 1. Transformare politică , economică , socială , culturală , cu caracter limitat sau de structură , a unei stări de lucruri , pentru a obține o ameliorare sau un progres ; schimbare în sânul unei societăți ( care nu modifică structura generală a acelei societăți ) . 2. ( Art . ) Mișcare social - politică și religioasă cu caracter anticatolic și antifeudal , apărută în Europa apuseană în sec . XV - XVI , care a susținut principiul mântuirii prin credință , secularizarea averilor clerului , simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de cult ; reformare . 3. Scoaterea din uz a unui material , a unei unelte etc . în urma degradării lor ; ( concr . ) , Totalitatea materialelor , uneltelor , efectelor , armelor etc . , socotite la un moment dat ca inutilizabile ( prin degradare ) ; p . ext . depozit în care se păstrează un asemenea material . 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar ( pentru motive de incapacitate
RITOLOGÍE s . f . Ramură a mitologiei și religiei care studiază ritul , ritualul și ritualismul ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale cu caracter regulat , referitoare la superstiții și credințe