Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREȘTINĂ

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 142 pentru CREȘTINĂ.

ECUMENIC

ECUMÉNIC , - Ă , ecumenici , - ce , adj . Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici

 

EPISCOP

EPISCÓP^2 , episcoape , s . n . Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți , de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente . EPÍSCOP^1 ( EPISCÓP ) , episcopi , s . m . Grad înalt în ierarhia bisericească creștină , imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului ; persoană care are acest grad ( și conduce o

 

EVANGHELIE

EVANGHÉLIE , evanghelii , s . f . Parte a Bibliei , recunoscută numai de creștini , care cuprinde viața și învățătura lui

 

EXCOMUNICARE

EXCOMUNICÁRE , excomunicări , s . f . Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei ; excludere temporară sau definitivă dintr - o comunitate religioasă creștină , mozaică etc . pentru abateri de la canoane sau dogme . - V.

 

FILIOQUE

FILIÓQUE s . n . Dogmă creștină ( catolică ) potrivit căreia " Sfântul Duh " purcede atât de la Dumnezeu - Tatăl , cât și de la Dumnezeu - Fiul . [ Pr . : fi - li - ó - cve ] - Cuv .

 

FLORII

FLORÍI s . f . pl . Sărbătoare creștină , care cade în duminica dinaintea Paștelui ; duminica

 

GĂGĂUZ

GĂGĂÚZ , - Ă , găgăuzi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care aparține unei populații de origine turcă , dar de religie creștină , care locuiește în România ( Dobrogea ) , în sudul Republicii Moldova , Ucraina , Bulgaria , Turcia . 2. Adj . Care aparține găgăuzilor ( 1 ) , privitor la

 

GINECEU

GINECÉU , ginecee , s . n . 1. Apartament rezervat femeilor în casele antice grecești . 2. Loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine . 3. ( Bot . ) Pistilul ^1 unei

 

GNOSTICISM

GNOSTICÍSM s . n . Curent filozofic - religios care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale , susținând posibilitatea unei cunoașteri

 

HAGIALÂC

... HAGIALÂC , hagialâcuri , s . n . Pelerinaj făcut de un creștin

 

HAGIU

... HAGÍU , hagii , s . m . Creștin

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>