Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTUR

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 63 pentru CONTUR.

ROCAILLE

ROCAILLE adj . n . Stil rocaille ( În sintagma ) = gen de ornamentație apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV - lea , caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale ( grote , stânci , roci ) . [ Pr . : rocái ] - Cuv .

 

ROMBOEDRU

... ROMBOÉDRU , romboedre , s . n . 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb . 2. Formă cristalografică simplă , limitată la șase fețe cu contur

 

ROTOCOL

... ROTOCÓL , - OÁLĂ , rotocoli , - oale , s . n . , adj . ( Pop . ) 1. S . n . Imagine , contur , figură sau corp în formă de disc , de cerc sau de inel . 2. S . n . Mișcare circulară ; rotire , învârtire . 3. Adj . Care are forma unui ...

 

SFUMATO

SFUMÁTO s . n . Mod de a estompa conturul în umbră al unei picturi , astfel încât imaginea pare văzută printr - un văl de fum . - Cuv .

 

SILUETĂ

SILUÉTĂ , siluete , s . f . 1. Imagine , înfățișare reală ( și oarecum neclară în amănuntele ei ) a unei ființe , a unui lucru etc . , de obicei proiectate ( ca o umbră ) pe un fond mai luminos ; p . ext . ființă sau lucru astfel proiectate . 2. Talie zveltă și bine proporționată a unei persoane ; corp zvelt , suplu , bine proporționat al unei persoane ; p . gener . talie ; corp . 3. Desen unicolor , de obicei negru , lucrat în creion , în tuș sau decupat din hârtie , pânză etc . reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare . 4. Desen special de carton sau de placaj ( reprezentând o siluetă ( 1 ) de om ) pe care sunt fixate țintele la tir . [ Pr . : - lu -

 

STEREOFOTOGRAMMETRIE

STEREOFOTOGRAMMETRÍE s . f . Ramură a fotogrammetriei bazată pe procedeul fotografiilor duble , care dă posibilitatea să se obțină nu numai contururile diferitelor obiecte , ci și înălțimile lor . [ Pr . : - re -

 

STETOMETRU

STETOMÉTRU , stetometre , s . n . ( Med . ) Aparat medical cu ajutorul căruia se efectuează măsurarea conturului

 

TRANSLUCID

TRANSLUCÍD , - Ă , translucizi , - de , adj . Care este parțial transparent , putând fi străbătut de un fascicul de radiații electromagnetice , mai ales de un fascicul de raze de lumină , pe care le împrăștie parțial , astfel încât , privind prin corpul sau mediul respectiv , nu pot fi distinse contururile sau detaliile obiectelor aflate de partea

 

TRANSPARENT

TRANSPARÉNT , - Ă , transparenți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice ( mai ales de lumină ) , fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate ; prin care se poate vedea clar , care lasă să se vadă limpede conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă ; străveziu . 2. Fig . Care poate fi ușor înțeles sau ghicit ; limpede , clar . II. S . n . Foaie de hârtie cu linii groase , paralele , care se așază dedesubtul hârtiei de scris , pentru a înlesni scrierea în rânduri

 

TRASA

TRASÁ , trasez , vb . I . Tranz . 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum , al unui plan , al unei figuri geometrice etc . ; spec . a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat . 2. A indica , a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități ; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într - o problemă , într - o situație etc . ; a

 

TRASOR

TRASÓR , trasoare , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , trasori , ( 4 ) s . m . 1. S . n . Unealtă formată dintr - un ac de oțel cu mâner de lemn , folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat ; trasator ( 2 ) . 2. S . n . Unealtă de oțel cu mâner de lemn , folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele , precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză . 3. S . n . Glonț , proiectil învelit într - un material fosforic , care se aprinde în clipa descărcării , descriind în aer o traiectorie luminoasă . 4. S . m . ( Fiz . ) Izotop radioactiv al unui element stabil , pe care îl însoțește peste tot , permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într - un

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>