Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIRCULARĂ

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 169 pentru CIRCULARĂ.

DUTCĂ

DÚTCĂ , dutce , s . f . Monedă rusească său poloneză de mică valoare , care a circulat și în țările românești ; veche monedă românească de argint . [ Var . : dúpcă s .

 

ENCICLICĂ

ENCÍCLICĂ , enciclice , s . f . Circulară trimisă de papă tuturor catolicilor , care cuprinde directive oficiale în probleme religioase , etice , sociale sau

 

ERGASTOPLASMĂ

ERGASTOPLÁSMĂ s . f . ( Biol . ) Formațiune citoplasmatică în care circulă substanțele

 

FERATĂ

FERÁTĂ , ferate , adj . Cale ( În sintagma ) ( sau linie ) ferată = drum special amenajat prevăzut cu șine , pe care circulă trenurile ; drum - de -

 

FIORIN

FIORÍN , fiorini , s . m . Nume dat mai multor monede de aur și de argint , bătute în diverse țări , care au circulat și la noi până în secolul trecut ; florin . [ Pr . : fi - o - . - Var . : ( înv . ) fiorínt s .

 

FLORIN

FLORÍN , florini , s . m . 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec . XIX ; fiorin . 2. Unitate bănească în Olanda ;

 

FORINT

FÓRINT , forinți , s . m . Monedă divizionară care circulă în

 

FRIDERIC

FRÍDERIC , friderici , s . m . Monedă de aur prusiană , care a circulat și în țările românești în prima jumătate a sec .

 

FUM

FUM fumuri , s . n . I. 1. Suspensie de particule solide într - un mediu gazos , produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile ( sau , artificial și intenționat , cu ajutorul unor substanțe chimice ) . 2. Cantitate de fum ( I 1 ) pe care fumătorul o trage dintr - o dată din țigară sau din pipă . 3. ( Înv . ) Gospodărie , considerată ca o grupare în jurul vetrei ; familie , casă . 4. Fig . ( La pl . ) Îngâmfare ; pretenții nejustificate , gărgăuni . II. Canal cotit , în interiorul unei sobe , prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe

 

FUNDUC

FUNDÚC , funduci , s . m . Monedă veche turcească de aur , care a circulat și în țările române în sec . XVIII ;

 

FUNICULAR

FUNICULÁR , funiculare s . n . , adj . 1. S . n . Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi , pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale , folosit în regiunile muntoase greu accesibile . 2. Adj . ( În sintagma ) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale , care servește , în mecanică , la studiul unui sistem de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>