Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CENTRU
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 112 pentru CENTRU.
DIAMETRÁL , - Ă , diametrali , - e , adj . Care aparține diametrului , privitor la diametru ; care trece prin centrul unui
DIAMÉTRU , diametre , s . n . 1. Segment de dreaptă care unește două puncte ale unui cerc sau ale unei sfere , trecând prin centrul lor ; lungimea acestui segment . 2. ( În sintagma ) Diametru aparent = unghi sub care un observator vede diametrul ( 1 ) unui obiect depărtat , în special al unui astru . [ Pr . : di -
DISFONÍE , disfonii , s . f . ( Med . ) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale , ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși
ECUATÓR s . n . 1. ( Geogr . ) Cerc imaginar pe suprafața pământului , rezultat din intersecția cu planul care trece prin centrul lui , perpendicular pe axa polilor , împărțindu - l în două emisfere și reprezentând cercul de referință al latitudinii terestre ; p . ext . zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică și sudică de acest cerc ; zonă ecuatorială . 2. Cercul mare al unei sfere , obținut prin intersecția acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a
EGOCÉNTRIC , - Ă , egocentrici , - ce , adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale , care se consideră centrul universului ; ( despre manifestările oamenilor ) care trădează o asemenea
EGOCENTRÍSM s . n . ( Livr . ) Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale , tendință de a face din sine " centrul universului " ;
EVOLÚTĂ , evolute , s . f . ( Mat . ) Curbă , loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date ;
EXCENTRICITÁTE , excentricități , s . f . 1. Originalitate ; ciudățenie , bizarerie , extravaganță . 2. ( Mat . ) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei
EXTEROCEPTÍV , - Ă , exteroceptivi , - ce , adj . ( Anat . ; despre căile sensibilității ) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul
FALÁNGĂ^1 , falange , s . f . 1. Fiecare dintre oasele mici , alungite , care alcătuiesc scheletul degetelor . 2. ( În Grecia antică ) Formație de infanteriști înarmați cu lănci , dispuși în rânduri compacte și având centrul și una dintre aripi mai întărite . 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania . 4. ( În doctrina socială utopică a lui Fourier ) Unitate social - economică de bază formată din 1500 - 2000 de oameni cu pregătiri diverse . FALÁNGĂ^2 , falange , s . f . Un fel de sul de lemn de care se legau , în regimul feudal , picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi ; p . ext . bătaie la tălpi aplicată acestor
FANDÁ , fandez , vb . I . Intranz . ( Sport ) A face un pas mare înainte , lateral , oblic sau înapoi , îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins , cu toată talpa pe pământ , astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării