Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CENTRALĂ

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 130 pentru CENTRALĂ.

FIDER

FÍDER , fidere , s . n . Linie electrică fără derivație , care leagă direct o centrală electrică cu posturile de transformare sau posturile principale de transformare cu cele secundare sau de distribuție . [ Scris și :

 

FILIALĂ

FILIÁLĂ , filiale , s . f . Instituție , întreprindere , asociație , organizație condusă și controlată de o unitate centrală . [ Pr . : - li -

 

FOTOGRAMĂ

FOTOGRÁMĂ , fotograme , s . f . 1. Fotografie specială ( luată din avion sau din puncte înalte ) , care îndeplinește condiția de a oferi o perspectivă centrală , pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului a cărui imagine o reproduce și care se folosește mai ales în topografie și în cartografie . 2. Porțiune a unei pelicule cinematografice care conține o imagine ( statică )

 

GĂLBENUȘ

GĂLBENÚȘ , gălbenușuri , s . n . Partea centrală , sferică , de culoare galbenă , a oului de pasăre și de reptilă , bogată în substanțe nutritive . - Galben + suf . -

 

GUVERNATOR

GUVERNATÓR , guvernatori , s . m . 1. ( În unele state ) Persoană care conduce , în numele șefului statului , o unitate administrativ - teritorială mai mare sau un teritoriu dependent , o colonie . 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală . - Guverna + suf . -

 

HELIOCENTRALĂ

HELIOCENTRÁLĂ , heliocentrale , s . f . Centrală electrică solară . [ Pr . : - li -

 

HIDROCENTRALĂ

HIDROCENTRÁLĂ , hidrocentrale , s . f . Centrală

 

IMUNITATE

IMUNITÁTE s . f . 1. Rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora . 2. ( În societatea medievală ) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere , printr - un act al monarhului , stăpânilor de pământ de a judeca , de a strânge impozite , de a ridica la oaste etc . pe domeniile lor , fără amestecul reprezentanților puterii centrale . 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de

 

INDO-EUROPEAN

INDO - EUROPEÁN , - EUROPEÁN , - Ă , indo - europeni , - e , adj . , s . m . pl . 1. Adj . ( În sintagma ) Limbi indo - europene ( și substantivat , f . sg . ) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise , dar reconstituită , în esență , cu ajutorul metodei comparativ - istorice . 2. S . m . pl . Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr . în Asia Centrală , de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud - vest . 3. Adj . Care aparține limbilor indo - europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi , privitor la aceste

 

INTERIOR

INTERIÓR , - OÁRĂ , interiori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care este situat înăuntrul unui lucru , al unui spațiu limitat etc . ; intern . 2. S . n . Partea interioară ( 1 ) a unui obiect , a unui spațiu circumscris ( și închis ) , a unei încăperi ( împreună cu tot ce se află aici ) ; spec . mobilierul sau aranjamentul unei locuințe , al unei camere etc . 3. S . n . Post telefonic funcționând printr - o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere , birouri etc . ale unei clădiri , ale unei instituții etc . [ Pr . : - ri -

 

IRADIA

... de lumină , de căldură etc . ; a ( se ) propaga ; p . anal . a ( se ) răspândi , a ( se ) împrăștia dintr - un punct central

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>