Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATRIBUȚIE

 Rezultatele 51 - 56 din aproximativ 56 pentru ATRIBUȚIE.

SUBRETĂ

SUBRÉTĂ , subrete , s . f . Fată angajată într - o casă pentru diverse treburi de gospodărie , mai ales cu atribuții de

 

SUPERARBITRU

SUPERARBÍTRU , superarbitri , s . m . Persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții , fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal ; supraarbitru . - Super - + arbitru ( după fr .

 

TRIBUNAL

TRIBUNÁL , tribunale , s . n . 1. Instanță judecătorească ( cu atribuții determinate ) . 2. Local în care funcționează tribunalul ( 1 ) . 3. Complet care judecă o cauză , un proces la un tribunal (

 

ULEMA

ULEMÁ , ulemale , s . f . Membru al clerului musulman ( care avea și atribuțiile de

 

VORNIC

VÓRNIC , vornici , s . m . 1. ( În evul mediu , în țările românești ) Mare dregător la curtea domnească , însărcinat cu supravegherea curții , cu conducerea treburilor interne ale țării , având și atribuții judecătorești . 2. ( Înv . ) Primar al unui sat sau al unui târg . 3. Vornicel (

 

VORNICEASĂ

VORNICEÁSĂ , vornicese , s . f . 1. ( Înv . ) Soția vornicului ( 1 ) ; vorniciță ( 1 ) . 2. Prietena cea mai apropiată a miresei , având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții ; drușcă , vorniciță ( 2 ) . - Vornic + suf . -

 

<<< Anterioarele