Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALĂTURAT
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 66 pentru ALĂTURAT.
POMÓSTINĂ , pomostine , s . f . ( Reg . ) Parte a carului sau a căruței formată din mai multe scânduri alăturate , care alcătuiesc platforma de jos a vehiculului . [ Var . : pomóștină s .
PSEUDOCOCAÍNĂ s . f . ( Farm . ) Ester obținut alături de cocaină , din frunzele de coca , întrebuințat ca anestezic local . [ Pr . : pse - u - ] - Pseudo - +
REDÁN , redane , s . n . 1. Lucrare simplă de fortificație , alcătuită dintr - un zid în formă de unghi ieșit în afară , folosită în trecut pentru apărarea unei treceri . 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați , folosit în arhitectura evului mediu . 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat . 4. Aliniere a clădirilor de - a lungul unei străzi , astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă . 5. Suprafață proeminentă , în formă de treaptă , pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion ( ori al flotoarelor acestuia ) , care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la
ROCÁDĂ , rocade , s . f . 1. Mișcare la jocul de șah care nu se poate face decât o singură dată în decursul unei partide și care constă în aducerea uneia dintre ture alături de rege și în trecerea regelui peste aceasta , păstrând culoarea câmpului de plecare . 2. ( Mil . ) Cale de comunicație cu un traseu orientat în general paralel cu linia frontului , folosită pentru regruparea și manevrarea trupelor , precum și pentru asigurarea materială a
ROST , rosturi , s . n . 1. Sens , înțeles , tâlc ; scop , menire , justificare , motivare . 2. Mod de a - și întocmi viața ; stare , situație socială , materială , familială ; p . ext . gospodărie . 3. Mod , fel de organizare a unei activități ; ordine după care se desfășoară o acțiune ; plan de desfășurare , de executare a ceva . 4. Spațiu în formă de unghi , format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos , prin care se trece suveica cu firul de bătătură . 5. Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții , pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură . Rost de etanșare . Rost de lucru . 6. ( Înv . ) Gură ; ( azi livr . ) grai ,
SECÚI , secui , s . m . Persoană care face parte dintr - o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le - a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s - a așezat alături de populația românească în partea de sud - est a
SECÚNDĂ , secunde , s . f . 1. Unitate de măsură a timpului egală cu a 60 - a parte din durata unui minut ; p . ext . timp foarte scurt ; clipă , moment . 2. ( Muz . ) Intervalul dintre două sunete ale gamei aflate pe două trepte
SECUNDÁ , secundéz , vb . I . Tranz . 1. A sprijini , a ajuta , a însoți , a fi alături de cineva în acțiunile sale . 2. ( Muz . ) A acompania . [ Var . : secondá vb .
STÂNG , - Ă , stângi , adj . 1. ( Despre părți sau organe ale corpului ) Așezat în partea corpului în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi ( 1 ) ( când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă ) . 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid , a unei adunări , a unei organizații politice ; care se alătură unei astfel de
STRAPONTÍNĂ , strapontine , s . f . Scaun rabatabil fără spătar , fixat de un perete sau de un alt scaun alăturat , folosit într - o sală de spectacole , pe culoarul unui tren , în trăsură , în autobuz etc . [ Var . : strapontín s .
TON ^2 , tonuri , s . n . I. 1. Sunet simplu , produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp ; interval dintre două sunete ( muzicale ) situate la o distanță de o secundă mare ; p . ext . sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei . 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale . 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă . 4. ( Înv . ) Accent . II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare ; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva . 2. Grad de luminozitate a unei culori ; nuanță a unei culori . 3. ( Înv . ; în expr . ) A - și da ton = a - și da importanță , aere . TON ^1 , toni , s . m . Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida , ajungând până la lungimea de patru metri ( Thunnus