Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚĂRAN

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 84 pentru ȚĂRAN.

MALOTEA

MALOTEÁ , malotele , s . f . Haină ( lungă până la pământ ) , de obicei căptușită cu blană ( scumpă ) , având marginile din față tivite cu blană , uneori cu guler și manșete de blană , purtată , în trecut , de femei ; un fel de scurteică purtată de țărani în zilele de

 

MEGIEȘ

... MEGIÉȘ , - Ă , megieși , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( În evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) Țăran

 

MIJLOCAȘ

... MIJLOCÁȘ , - Ă , mijlocași , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Ieșit din uz ) ( Țăran sau țărănime ) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența . II. S . m . , adj . 1. ( Nume dat unor obiecte ...

 

MOȘNEAN

... MOȘNEÁN , moșneni , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) , Țăran liber , posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun ; moștean , răzeș . 2. ( Înv . ) Moștenitor , succesor . 3. ( Înv . și reg ...

 

MOJICIME

MOJICÍME s f . ( Înv . ) Mulțime de țărani sau de oameni simpli , de rând . - Mojic + suf . -

 

NĂDRĂGAR

NĂDRĂGÁR , nădrăgari , s . m . Nume depreciativ dat de țărani orășenilor . - Nădrag + suf . -

 

NART

NART , narturi , s . n . 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse , pe vite etc . 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate ; p . ext . preț al unei mărfi . 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcăși erau obligați să o realizeze într - o zi pe moșia

 

NONĂ

... a celorlalte luni . NÓNĂ^2 , none , s . f . Prestație față de stăpânul feudal , care reprezenta a noua parte din produsele obținute de țăran . NÓNĂ^1 , none , s . f . ( Muz . ) Interval cuprins între două sunete ale gamei aflate la distanță de nouă trepte ; treapta a nouă de ...

 

OBIALĂ

OBIÁLĂ , obiele , s . f . Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii ( uneori și militarii ) își înfășoară laba piciorului , în loc de ciorap sau peste ciorap ; p . ext . zdreanță , cârpă . Expr . A - i curge ( cuiva ) obielele sau a curge obielele de pe ( sau după ) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe , a fi zdrențos ,

 

OPINCAR

... OPINCÁR , opincari , s . m . 1. Persoană care poartă opinci ; om de rând , țăran

 

PĂLMAȘ

... PĂLMÁȘ , - Ă , pălmași , - e , s . m . și f . Țăran

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>