Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTEMEIA

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 82 pentru ÎNTEMEIA.

MARXISM

MARXÍSM s . n . Doctrină filozofică , socială și economică întemeiată de K . Marx și F. Engels ; teoria și practica comunismului

 

MAZDEISM

MAZDEÍSM s . n . Religie a vechilor persani întemeiată pe principiul dualist al binelui și

 

MEGARIC

MEGÁRIC , - Ă , megarici , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . ( În sintagma ) Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara . 2. S . m . Adept al acestei

 

MICIURINIST

MICIURINÍST , - Ă , miciuriniști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține miciurinismului , privitor la miciurinism , care se întemeiază pe miciurinism ; miciurinian ( 1 ) . 2. S . m . și f . Adept al miciurinismului ; miciurinism ( 2 ) . - Miciurin [ ism ] + suf . - ist . Cf . rus . %

 

NATURALISM

NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei

 

NEÎNTEMEIAT

NEÎNTEMEIÁT , - Ă , neîntemeiați , - te , adj . Care nu este bine argumentat , justificat ; fără temei . - Ne - +

 

NEFAMILIST

NEFAMILÍST , - Ă , nefamiliști , - ste , adj . Care nu este căsătorit , care nu și - a întemeiat o familie . - Ne - +

 

NEFUNDAT

NEFUNDÁT , - Ă , nefundați , - te , adj . Care nu este bazat , întemeiat pe ceva . [ Var . : nefondát , - ă adj . ] - Ne - +

 

PARȚI

PARȚI s . m . pl . Veche populație de origine iraniană stabilită în vestul Asiei , unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec . III a .

 

PARSISM

PARSÍSM s . n . Religia popoarelor iranice , întemeiată de

 

PERIPATETIC

PERIPATÉTIC , - Ă , peripatetici , - ce , adj . Care este întemeiat de Aristotel , care urmează doctrina lui Aristotel , care aparține peripatetismului , privitor la

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>