Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCOVOIA
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 72 pentru ÎNCOVOIA.
HIPOCRÁTIC , - Ă , hipocratici , - ce , adj . 1. Care aparține hipocratismului , privitor la hipocratism . 2. ( Despre degete ) Îngroșat mult la capăt , cu unghia lățită și
LĂSÁT^2 , lăsați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte ) Căruia i s - a dat drumul sau a fost scăpat din mână . 2. La care s - a renunțat , care a fost părăsit . 3. ( Despre bunuri ) Care a fost primit ca moștenire . 4. ( Despre mirosuri , căldură etc . ) Care a rămas în urma cuiva sau a ceva , care a fost degajat de cineva sau de ceva . 5. ( Despre întuneric , ger , căldură ) Care s - a statornicit undeva . 6. Care a fost coborât , care a fost dat mai jos . 7. Încovoiat . - LĂSÁT^1 s . n . Faptul de a lăsa . V.
LĂTĂÚȘ , lătăuși , s . m . Mic crustaceu care trăiește în apele dulci , cu capul turtit lateral și încovoiat ( Gammarus
LÉUCĂ , leuci , s . f . Parte a carului formată dintr - un lemn încovoiat , cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră , spre a o
NĂVODÁR , năvodari , s . m . 1. Pescar cu năvodul . 2. Lucrător ( în industria textilă ) care face sfori , frânghii , plase de pescuit etc . 3. Pasăre de baltă cu pene negre și albe , cu picioare lungi și cu ciocul încovoiat în sus ( Recurviostra avocetta ) . - Năvod + suf . -
OBÁDĂ , obezi , s . f . 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care , împreunate , alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn ( la car , la căruță , la moară etc . ) ; p . gener . partea circulară a unei roți de lemn ( peste care se montează șina . 2. ( La pl . ) Instrument de tortură în evul mediu , alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care , închizându - se , imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor ; p . ext . cătușe ,
PÁLOȘ , paloșe , s . n . Sabie lată cu două tăișuri , adesea încovoiată spre vârf , care se folosea în trecut ; pală ^
PAPAGÁL , papagali , s . m . 1. Nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare , cu ciocul mare și încovoiat , cu pene felurit și viu colorate , care , dresate , pot repeta sunete articulate . 2. Clește cu dinți , folosit la lucrările de montare sau de reparare a
PISC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări , mai ales al puilor de pasăre . - Onomatopee . PISC ^2 , piscuri , s . n . 1. Vârf ascuțit ( și golaș ) de munte sau de deal , dominând o vale sau o depresiune ; piscan . 2. Capătul din față , ascuțit și încovoiat în sus , al unei ambarcații . 3. ( Pop . ) Parte a carului ( sau a saniei ) de care se fixează proțapul . - Et .
... I. 1. Refl . și tranz . A ( se ) înclina ( într - o parte sau în jos ) , a ( se ) îndoi , a ( se ) încovoia , a ( se ) coborî , a ( se ) apleca . 2. Refl . ( Despre aștri ) A coborî ( spre apus ) , a apune . II ...
PLECÁT , - Ă , plecați , - te , adj . 1. Îndreptat în jos sau într - o parte ; încovoiat , curbat ; aplecat . 2. Supus , ascultător ; modest , respectuos . 3. Pornit dintr - un loc ; absent ; fig . dus pe