Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCLINAT

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 106 pentru ÎNCLINAT.

IUBITOR

IUBITÓR , - OÁRE , iubitori , - oare , adj . Care iubește , înclinat să iubească ; căruia îi place ceva , plin de dragoste , drăgăstos . - Iubi + suf . -

 

LIBIDINOS

LIBIDINÓS , - OÁSĂ , libidinoși , - oase , adj . Care se lasă fără rușine stăpânit de pofta plăcerilor senzuale , înclinat spre

 

LUNTRE

LÚNTRE , luntre , s . f . Ambarcație cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate , folosită pe ape fără valuri mari ; barcă ( cu

 

MĂTĂNĂI

... MĂTĂNĂÍ , mătănăiesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) 1. A face mătănii ; a se înclina

 

MEDITATIV

MEDITATÍV , - Ă , meditativi , - e , adj . Înclinat spre meditație ^1 , căruia îi place să mediteze ( 1 ) ;

 

MELANCOLIC

MELANCÓLIC , - Ă , melancolici , - ce , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Stăpânit de melancolie ( 1 ) ; înclinat spre melancolie . 2. Care este bolnav de melancolie (

 

METACENTRU

METACÉNTRU , metacentre , s . n . Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă , aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a

 

MINCINOS

MINCINÓS , - OÁSĂ , mincinoși , - oase , adj . 1. ( Adesea substantivat ) , Care este înclinat să spună minciuni ; care spune minciuni , care minte ; care nu se ține de cuvânt . 2. Fals , neadevărat ,

 

MLĂDIA

... MLĂDIÁ , mlădiez , vb . I . l . Refl . și tranz . A ( se ) înclina , a ( se ) îndoi ( ușor ) ; a ( se ) legăna ( ușor ) într - o parte și în alta . 2. Tranz . și refl . Fig . A ...

 

OBLIC

ÓBLIC , - Ă , oblici , - ce , adj . 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan ; pieziș , plecat , aplecat . 2. ( Lingv . ; în sintagma ) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ , iar în gramatica altor limbi , în mod curent , tuturor cazurilor , cu excepția nominativului și a

 

OBLICITATE

OBLICITÁTE s . f . Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață ; poziție

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>