Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNȚELES

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 92 pentru ÎNȚELES.

INTELIGENȚĂ

... INTELIGÉNȚĂ , inteligențe , s . f . 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine , de a sesiza ceea ce este esențial , de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate ...

 

INTERES

... nevoi . 2. Avantaj , folos , câștig , profit . 3. Dobândă . 4. Orientare activă și durabilă , dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva . 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva ; grijă , solicitudine . 6. Calitatea de a deștepta atenția , a ...

 

INTUI

... INTUÍ , intuiesc , vb . IV . Tranz . A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție ; a pătrunde repede în esența problemelor , a fenomenelor etc . pe baza unor cunoștințe ...

 

LABIOLECTURĂ

... LABIOLECTÚRĂ s . f . Aptitudine de a înțelege

 

LIMPEDE

... privire ) Pur ; luminos . 4. ( Despre sunete ; p . ext . despre glas ) Care răsună distinct ; clar , deslușit . 5. ( Despre minte , spirit ; p . ext . despre oameni ) Care vede , înțelege

 

LITOTĂ

LITÓTĂ , litote , s . f . Figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât mai

 

LUCID

... LUCÍD , - Ă , lucizi , - de , adj . Care are o minte clară , pătrunzătoare , care este conștient de realitate , care înțelege

 

LUMINAT

... luminați , - te , adj . 1. Care primește lumină , pe care cade lumina ; plin de lumină ; luminos . 2. Fig . ( Despre oameni ) Cu ( multă ) știință de carte ; care înțelege , discerne , care judecă limpede ; plin de înțelepciune ; instruit , cultivat , învățat . 3. ( Rar ) Care răspândește , emite lumină ; luminos , strălucitor . 4. ( Înv . ; ca termen de reverență , adesea ...

 

MELOMAN

... MELOMÁN , - Ă , melomani , - e , s . m . și f . Persoană căreia îi place mult muzica ( în special cea clasică ) și o înțelege

 

MINTE

... MÍNTE , minți , s . f . 1. Facultatea de a gândi , de a judeca , de a înțelege

 

NĂRĂVEALĂ

... NĂRĂVEÁLĂ , nărăveli , s . f . 1. ( Pop . ) Nărav ( 1 ) . 2. ( Reg . ; în expr . ) Om cu ( sau de ) nărăveală = om cu care te poți împăca , te poți înțelege

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>