Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PE

 Rezultatele 4951 - 4960 din aproximativ 5265 pentru PE.

TIPĂRI

... TIPĂRÍ , tipăresc , vb . IV . Tranz . 1. A reproduce pe un material texte , imagini , desene etc . cu ajutorul unei mașini speciale ; p . ext . a publica , a edita . 2. ( Înv . ) , A ...

 

TIPIZARE

... unor tipuri de produse din aceeași categorie și destinate aceluiași scop , la cele recunoscute ca fiind mai folositoare și mai corespunzătoare scopului , care sunt reproduse pe scară largă ; standardizare . 2. Proces complex de generalizare artistică a realității , în urma căruia esența relațiilor sociale , psihologice , a evenimentelor istorice ...

 

TIRADĂ

... TIRÁDĂ , tirade , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Parte dintr - un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg ( și cu emfază ) o idee , o teză . 2. Fragment dintr - o operă literară ( dramatică ) , de întindere mai mare , caracterizată printr - o deosebită intensitate afectivă ...

 

TIRAN

... stat care conduce în mod absolut ; despot . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care încearcă să - și impună voința în orice împrejurare , care asuprește pe

 

TIRANIZA

... TIRANIZÁ , tiranizez , vb . I . Tranz . A trata pe

 

TIRFON

... TIRFÓN , tirfoane , s . n . Șurub mare de oțel folosit în fixarea șinelor de cale ferată pe

 

TIRIGHIE

... TIRIGHÍE s . f . Substață sedimentară cu aspect sticlos , cu gust acru , rămasă pe pereții butoaielor după ce s - a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile ; tartru . [ Var . : ( pop . ) tireghíe , tirigíe s . f ...

 

TITIREZ

... uniform . 2. Jucărie mică făcută din lemn , din os , din metal etc . , în formă de con și cu un vârf ascuțit , care se poate roti pe o suprafață plană ; sfârlează . 3. Bățul de sub coșul morii , care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii ; hădărag ...

 

TITULAR

... TITULÁR , - Ă , titulari , - e , adj . , s . m . și f . 1. ( Persoană ) care ocupă un post , îndeplinește o funcție etc . cu caracter de permanență , pe

 

TITULARIZA

... TITULARIZÁ , titularizez , vb . I . Tranz . A numi pe

 

TITULATURĂ

... TITULATÚRĂ , titulaturi , s . f . 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva . 2. Totalitatea titlurilor pe

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>