Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINTAGMĂ
Rezultatele 491 - 500 din aproximativ 945 pentru SINTAGMĂ.
ILUSTRÁȚIE , ilustrații , s . f . 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text . 2. ( În sintagma ) Ilustrație muzicală = a ) acompaniament , fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut , un spectacol de teatru , o evocare literară etc . ; b ) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate . [ Var . : ilustrațiúne s .
INCARNÁT , - Ă , incarnați , - te , adj . 1. Care a luat formă materială , reală ; întrupat . 2. ( În sintagma ) Unghie încarnată = unghie care crește în carne ; onixiris . [ Var . : încarnát , - ă
INCIDÉNT , - Ă , incidenți , - te , s . n . , adj . I. S . n . 1. Întâmplare neașteptată ( și neplăcută ) care apare în desfășurarea unei acțiuni . 2. Obiecție ( secundară și neașteptată ) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți . II. Adj . 1. ( Despre cuvinte sau propoziții ) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze . 2. ( Fiz . ; în sintagma ) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două
INCÍNTĂ , incinte , s . f . 1. Spațiu ( mare ) închis în interiorul unei construcții . 2. Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții , de amenajări . 3. ( În sintagma ) Incintă acustică = casetă de lemn de construcție specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora ;
INCISÍV^2 , - Ă , incisivi , - e , adj . Pătrunzător ; tăios , mușcător . Stil incisiv . INCISÍV^1 , incisivi , s . m . ( Și în sintagma dinți incisivi ) Fiecare dintre dinții lați , cu rădăcinile neramificate , aflați în planul anterior al arcadelor dentare , sus și jos , și folosiți pentru tăierea
INDICATÍV , - Ă , indicativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care indică , care îndrumă . 2. Adj . ( Gram . ; în sintagma ) Mod indicativ ( și substantivat , n . ) = mod personal care exprimă , de obicei , o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală . 3. S . n . Tot ceea ce servește pentru a indica ceva . 4. S . n . Denumire convențională atribuită unităților militare , comandanților și unor ofițeri din statele - majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic . 5. S . n . Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului ( de radio și de
INDO - EUROPEÁN , - EUROPEÁN , - Ă , indo - europeni , - e , adj . , s . m . pl . 1. Adj . ( În sintagma ) Limbi indo - europene ( și substantivat , f . sg . ) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise , dar reconstituită , în esență , cu ajutorul metodei comparativ - istorice . 2. S . m . pl . Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr . în Asia Centrală , de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud - vest . 3. Adj . Care aparține limbilor indo - europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi , privitor la aceste
INDO - IRANIÁN , - IRANIÁN , - Ă , indo - iranieni , - e , adj . ( În sintagma ) Limbi indo - iraniene = grup de limbi al familiei indo - europene , din care face parte sanscrita , limba literară clasică a Indiei , precum și grupul iranian . [ Pr . : - ni -
INECHIVÁLVĂ , inechivalve , adj . Cochilie inechivalvă ( Zool . ; în sintagma ) = cochilie formată din două valve
INERȚÍE , inerții , s . f . 1. ( Fiz . ) Proprietate a corpurilor de a - și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare . 2. Proprietate a unui sistem fizico - chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi . 3. Fig . Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus , în inactivitate ; lipsă de energie , indolență , apatie . 4. ( Med . ; în sintagma ) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după
INFLEXIÚNE , inflexiuni , s . f . 1. Schimbare a înălțimii unui sunet ; schimbare a tonului , a accentului în vorbire sau în cânt ; ușurința cuiva de a - și schimba tonul . 2. ( Mat . ; în sintagma ) Punct de inflexiune = punct în care curba își schimbă sensul concavității . [ Pr . : - xi -