Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT

 Rezultatele 491 - 500 din aproximativ 1909 pentru FAPT.

CONTEMPERAȚIE

... CONTEMPERÁȚIE , contemperații , s . f . Impuls presupus a - și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt

 

CONTEMPLAȚIE

CONTEMPLÁȚIE , contemplații , s . f . Atitudine , stare a celui care contemplă , faptul de a contempla ;

 

CONTINUITATE

CONTINUITÁTE , continuități , s . f . Faptul de a fi continuu , starea a ceea ce este continuu . [ Pr . : - nu -

 

CONTRADICȚIE

CONTRADÍCȚIE , contradicții , s . f . 1. ( Fil . ) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor ( corelația de unitate , legatură , coexistență și luptă a laturilor , proprietăților și tendințelor contrare , proprii fiecărui obiect sau proces ) , constituind conținutul , motorul dezvoltării , cauza tuturor schimbărilor din univers , a evoluției de la inferior la superior . 2. Raport logic între două noțiuni , judecăți , concluzii care epuizează complet domeniul lor de referință și care se exclud reciproc . 3. Nepotrivire între idei sau fapte ;

 

CONTRARIAT

... CONTRARIÁT , - Ă , contrariați , - te , adj . Surprins în mod neplăcut de o împotrivire sau de un fapt

 

CONTRAZICERE

CONTRAZÍCERE , contraziceri , s . f . Faptul de a ( se ) contrazice ; contradicție , dezacord , opoziție . - V.

 

CONVENȚIONALISM

CONVENȚIONALÍSM s . n . Caracterul a ceea ce este convențional ; ( în artă ) tendință idealistă de a se conforma regulilor deja acceptate , fără o percepere proprie , realistă , a faptelor . [ Pr . : - ți -

 

CONVERGENȚĂ

CONVERGÉNȚĂ , convergențe , s . f . 1. Faptul de a converge ; îndreptare spre același punct , fig . către același scop . 2. Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic , ca rezultat al adaptării la condiții de mediu relativ

 

CONVERTIRE

CONVERTÍRE , convertiri , s . f . Faptul de a ( se ) converti . - V.

 

CONVIEȚUIRE

CONVIEȚUÍRE , conviețuiri , s . f . Faptul de a conviețui ; coabitare . - V.

 

CONVINGĂTOR

CONVINGĂTÓR , - OÁRE , convingători , - oare , adj . ( Despre fapte , argumente etc . ) Care convinge . - Convinge + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>