Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORGAN
Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 681 pentru ORGAN.
... PÉNIS , penisuri , s . n . ( Anat . ) Organ
PERCÉPȚIE , percepții , s . f . 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor , ca un întreg unitar ; imagine rezultară în urma acestei reflectări ; p . ext . facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare ; înțelegere , cunoaștere . 2. ( În trecut ) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale ; clădire , birou în care își avea sediul această
PERCHEZÍȚIE , percheziții , s . f . Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane ( bănuite de o infracțiune ) sau în locuința acestuia , pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea
... fire de păr de animale , fire textile , de sârmă , fire sintetice și care servește la frecat , la curățat etc . manual diverse obiecte . 2. Unealtă sau organ de mașină asemănătoare cu peria ( 1 ) , folosite la curățirea , netezirea sau înăsprirea suprafeței unui corp . 3. Piesă componentă a mașinilor electrice , care face ...
PERIETÓR , - OÁRE , perietori , - oare , adj . ( Despre unele organe de mașini ) Care curăță , netezește , piaptănă , scarmănă . [ Pr . : - ri - e - ] - Peria + suf . -
PERINÉU , perinee , s . n . Regiune anatomică cuprinsă între organele genitale externe și
PERITONÉU , peritonee , s . n . Membrană seroasă subțire care căptușește peretele cavității abdomenului și acoperă organele cuprinse în această
... durează fără întrerupere ; ( calitate a ) ceea ce este durabil , permanent ; caracter permanent ; durată lungă a anumitor lucruri , fenomene etc . 2. ( Concr . ) Organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții ( de obicei a celor care lucrează ...
PIÁTRĂ , pietre , s . f . I. 1. ( La sg . ) Nume generic pentru orice rocă solidă , dură și casantă răspândite la suprafața sau în interiorul pământului ; ( și la pl . ) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr - o astfel de rocă ; p . ext . material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui , cu diverse întrebuințări , rocă naturală . 2. ( În sintagma ) Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii , caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră ( I 1 ) . 3. ( Urmat de determinări care arata felul , întrebuințarea sau modul de prelucrare ) Bucată de piatră ( I 1 ) prelucrată ; obiect făcut dintr - o astfel de bucată . Piatra de moară . 4. Piesă folosită la unele jocuri de societate , confecționată din piatră ( I 1 ) sau , p . ext . , din os , din lemn etc . 5. ( Pop . ) Meteorit . 6. ( Reg . ) Greutate ( de cântar sau de balanță ) . 7. Precipitație formală din particule de gheață , care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici ; p . restr . fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație ; grindină . II. P . anal . 1. Crustă de săruri minerale care se depune , cu vremea , pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide . ...
... PICIORÚȘ , piciorușe , s . n . 1. Diminutiv al lui picior ( 1 ) ; picioruț . 2. Punct de lucrătură la o împletitură cu croșeta . 3. Organ
... calea unei acțiuni : stavilă , obstacol , impediment : dificultate , greutate . 2. ( Concr . ) Unealtă , dispozitiv , instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic , pentru blocarea unui organ mobil al acestuia , la sprijinirea sau la susținere etc . 3. ( Bot . ; în compusul ) Piedica - vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor , cu frunze alungite , cu flori ...