Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAP������������������������������������������������������T
Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 506 pentru CAP������������������������������������������������������T.
TRICOFIȚÍE , tricofiții , s . f . Boală parazitară contagioasă produsă de unele ciuperci microscopice care atacă pielea capului , provocând căderea părului și formarea pe piele de cruste și plăci ;
... Partea cea mai groasă a unui copac , cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale ; tulpină . 2. Trupul unui om , fără cap și fără membre . 3. 4. ( În sintagma ) Trunchi de piramidă ( sau de con , de prismă ) = corp geometric obținut prin secționarea unei piramide ( sau a ...
TUȘINÁ , tușinez , vb . I . 1. Tranz . ( Reg . ) A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi , pentru a ușura mulsul și suptul mieilor . 2. A tunde scurt părul , barba sau mustața cuiva . 3. A tăia ațele , destrămaturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături , ale unei împletituri . 4. A tunde iarba ; a aranaja ( la același nivel ) frunzișul unor arbori sau
... TUFLÍ , tuflesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A pune pe cap
TULPÁN , tulpane , s . n . 1. Pânză ( de bumbac , de lână , de mătase ) cu țesătura foarte subțire și străvezie ; muselină . 2. Basma în trei colțuri , cu care femeile ( de la țară ) își acoperă
TÚNDE , tund , vb . III 1. Tranz . și refl . A ( - și ) scurta , a ( - și ) reteza , a ( - și ) tăia părul , barba sau mustața . 2. Tranz . ( În ritualul bisericii ortodoxe ) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a - l călugări ; p . ext . a călugări . 3. Tranz . ( Fam . ; în expr . ) A o tunde = a fugi ( pe furiș ) , a dispărea , a o
URÉCHE , urechi , s . f . I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului , așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor , alcătuite dintr - o parte externă , una mijlocie și una internă . 2. Fig . Facultatea de a auzi ; simțul auzului ; auz . II. ( Pop . ) Organul respirator al peștilor ; branhie . III. P . anal . 1. Gaura acului ( prin care se petrece ața sau sfoara ) . 2. Cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor , cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior . 3. Toartă ; inel , belciug . 4. ( La pl . ) Porțiune ieșită în afară dintr - o lucrare de zidărie , amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă , pentru a susține un ornament
URECHÉLNIȚĂ , urechelnițe , s . f . I. ( Zool . ) 1. Insectă de culoare castanie , cu corpul alungit , cu elitrele scurte , având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare ( Forficula auricularia ) . 2. Animal miriapod cu capul mare , cu antenele lungi , cu prima pereche de picioare mai lungă , transformată într - un fel de clești îndreptați îndărăt ( Lithobius forficatus ) . 3. Cârcăiac . II. Plantă erbacee meliferă , cu frunze ovale cărnoase , terminate printr - un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă , cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii ( Sempervivum tectorum ) . - Ureche + suf . -
VÂRTÉJ , vârtejuri , s . n . I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta , datorită unui obstacol ivit în cale , are o mișcare de rotație ; turbion , bulboană . vâltoare , vârticuș . 2. Vânt puternic , vijelios , care se învârtește cu viteză pe loc , ridicând în aer obiecte ușoare ( praf , hârtii , frunze uscate etc . ) 3. Mișcare ( amețitoare ) în cerc . 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile . II. Nume dat unor unelte care , atunci când funcționează , descriu o mișcare circulară : a ) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată , și care se învârtește cu ajutorul unei manivele , folosit pentru a scoate apă din puț , pământ din gropi etc . ; b ) ( reg . ) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata ; c ) încuietoare la ușă sau la poartă , compusă dintr - o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui ; d ) unealtă din lemn folosită pentru presat ( la teascul de stors struguri ) sau pentru strâns ( la masa dulgherului ) ; e ) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie , ciubere
... VĂCĂRÍT s . n . Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap
... VĂL , văluri , s . n . 1. ( Adesea fig . ) Bucată de țesătură fină , de obicei transparentă , pe care și - o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui . 2. ( Anat . ; în sintagma ) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă , în partea ...