Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIC
Rezultatele 471 - 480 din aproximativ 1482 pentru MIC.
COPEPÓD , copepode , s . n . ( La pl . ) Subclasă de crustacee mici care formează planctonul din apele dulci sau marine ; ( și la sg . ) crustaceu din această
COPÍLĂ , copile , s . f . 1. Fiică . 2. Fată mică , fetiță . 3. Fată tânără ( după ce a trecut de vârsta copilăriei ) . 4. Fig . Fată naivă , nevinovată . - Copil ^1 + suf . -
CORCODÚȘ , corcoduși , s . m . Arbore sau arbust din familia rozaceelor , cu frunze eliptice , cu flori albe și cu fructe mici , de culoare galbenă , vânată sau roșie ( Prunus cerasifera ) . - Probabil din
CORHÁN , corhani , s . m . Insectă mică , de culoare galben - roșiatică , care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare ( Blatta germanica ) ; șvab . - Et .
CORNĂȚÁR , cornățari , s . m . Insectă mică de apă , cu corpul scurt și lătăreț și cu picioarele dinainte în formă de cornițe ( Naucoris cimicoides ) . - Cornat + suf . -
CORNACÉE , cornacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante lemnoase dicotiledonate , cu frunze opuse , întregi , flori gamopetale mici , galbene sau albe , grupate în umbele și fructe drupe sau bace roșii sau negre ; ( și la sing . ) plantă care face parte din această familie . [ Pr . : - ce -
CORNÉT^3 , corneturi , s . n . Loc unde cresc corni ^2 . - Corn ^2 + suf . - et . CORNÉT^2 , corneți , s . m . ( Înv . ) Ofițer inferior de cavalerie ; stegar de cavalerie ; portdrapel . CORNÉT^1 , cornete , s . n . 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con , în care se împachetează diferite mărfuri . 2. ( În sintagma ) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie , care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab ; pavilion ( 4 ) . 3. Instrument muzical de suflat , din alamă , asemănător cu trompeta , dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt . 4. ( În sintagma ) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet ^1 ( 1 ) , situate pe pereții laterali ai celor două nări . 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort , în formă de con ( retezat ) , în care se pune înghețată , frișcă , cremă
CORNIȘÓN , cornișoni , s . m . Varietate de castraveți mici și tari , folosiți mai ales pentru conservare în
CORNIȘÓR , cornișoare , s . n . ( Bot . ) 1. Brăduț ( 1 ) . 2. Mică plantă erbacee de munte , cu tulpina târâtoare , cu frunze lanceolate , fin dințate și cu spice terminale ( Lycopodium annotinum ) . - Corn ^1 + suf . -
CORNÍȚĂ^1 , cornițe , s . f . Varietate de struguri cu boabe negre - roșietice , asemănătoare cu coarna ( 2 ) . - Coarnă + suf . - iță . CORNIȚĂ ^2 , cornițe , s . f . 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun , având tăblia în forma de U , pe care se așează o roată de lemn când i se pun obezile . 2. ( La pl . ) Coarne mici ( încă nedezvoltate ) pe care le au unele animale . - Corn ^1 + suf . -
COROÁNĂ , coroane , s . f . 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze , cu care se încununează capul ; cunună . 2. Podoabă de metal ( prețios ) , ornată cu pietre scumpe și purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor ; p . anal . tiară papală . 3. Fig . Putere monarhică , suveranitate ; p . ext . persoană care deține această putere . 4. Unitate monetară în anumite țări . 5. Totalitatea crengilor unui arbore , ale unui arbust etc . 6. Partea superioară , vizibilă , a dintelui omului , care iese din gingie și este acoperită cu smalț . 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului . 8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice . 9. ( În sintagmele ) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui , formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare , vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare . Coroana boreală = Numele unei constelații ( circulare ) din emisfera boreală ; Hora . 10. Nume dat mai multor piese sau părți de piese mecanice , de lungime mică , având forma unui cilindru gol . 11. ( Muz . ) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea ;