Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMALE
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 1252 pentru ANIMALE.
CRISTALOÍD , - Ă , cristaloizi , - de , adj . , s . m . 1. Adj . Care are înfățișarea unui cristal ( 2 ) , care seamănă cu un cristal . 2. S . m . Substanță care cristalizează ușor și care , în stare de soluție , poate trece prin membrane vegetale sau animale ; substanță cristalizată . [ Pl . și : ( 2 , n . )
... desfunda , a deschide un drum , o șosea etc . , înlăturând obstacolele . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A lovi , a bate un animal sau un om ( făcându - i dungi sau vânătăi pe piele ) . 5. Intranz . Fig . ( Fam . ; în expr . ) A o croi la fugă = a ...
CROMATÍNĂ s . f . Substanță care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante , având o mare afinitate pentru coloranții
CROTÁLIE , crotalii , s . f . Marcă metalică aplicată pe urechea animalelor ca semn de
... CRUȘÍT , - Ă , crușiți , - te , Adj . ( Reg . ) 1. ( Despre pielea unui animal
CÚȘCĂ , cuști , s . f . 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie , cu sau fără gratii , pentru unele animale ( domestice sau sălbatice ) . 2. Încăpere mică , sub nivelul scenei , rezervată sufleorului în timpul
CUCUIÁT , - Ă , cucuiați , - te , adj . ( Reg . ) 1. ( Despre păsări ) Moțat ; ( despre pui de animale cornute ) căruia încep să - i crească coarnele . 2. ( Despre oameni ) Cocoțat pe ceva . [ Pr . : - cu - iat ] - Cucui + suf . -
... CUGUÁR , cuguari , s . m . Animal
CULCÚȘ , culcușuri , s . n . 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor . 2. Loc ( improvizat ) de odihnă sau de dormit pentru oameni . 3. ( Rar ) Strat moale de paie , de frunze etc . pe care se așază lucruri fragile sau alterabile . 4. Strat din baza unei formațiuni geologice . - Culca + suf . -
CURARIZÁRE s . f . Administrare de curara la animalele folosite pentru experiență sau ca tratament la om în caz de convulsii , în tetanos , spasme laringiene
DÂRLÓG^2 s . m . v . dârloagă . DÂRLÓG^1 , dârlogi , s . m . Cureaua frâului la calul de călărie , cu care se conduce animalul ; ștreang legat de căpăstru , pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape , mergând alături de el . - Et .