Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru A(CEL)

 Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 1012 pentru A(CEL).

HORCĂIALĂ

... HORCĂIÁLĂ , horcăieli , s . f . Faptul de a horcăi ; zgomotul produs de cel

 

HORCĂIT

... HORCĂÍT s . n . Faptul de a horcăi ; zgomotul produs de cel

 

HORCĂITURĂ

... HORCĂITÚRĂ , horcăituri , s . f . Faptul de a horcăi ; zgomotul produs de cel

 

HULUBĂ

HULÚBĂ , hulube , s . f . Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței , a trăsurii etc . , între care se înhamă calul . [ Var . : ulúbă s .

 

I

I ^2 interj . ( Adesea prelungit sau repetat ) Exclamație care exprimă surprindere , mulțumire , admirație , dezaprobare etc . - Onomatopee . I ^1 s . m . invar . A unsprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( cea mai închisă ( 8 ) vocală , nerotunjită ( 2 ) , din seria anterioară (

 

IȚII

... ÍȚII interj . A face iții , ( Rar ; în expr . ) se zice despre cel care , într - un joc de copii , scoate puțin capul pe afară din locul unde s - a ascuns , pentru a da un ...

 

IACA

IÁCA^3 interj . v . iacă^1 . IACÁ^2 , iacale , s . f . ( Înv . ) Guler de haină femeiască . IACÁ^1 s . f . ( Înv . ) Soi de tutun de cea mai bună calitate . - Et .

 

IAMB

IAMB , iambi , s . m . Picior de vers compus din două silabe , dintre care , în prozodia antică , prima este scurtă și a doua lungă , iar în prozodia modernă , prima este neaccentuată , iar cea de - a doua

 

IARNĂ

... IÁRNĂ , ierni , s . f . 1. Anotimpul cel mai friguros , care urmează după toamnă și precedă primăvara , cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie . 2. Fig . An ...

 

ICONOMETRU

ICONOMÉTRU , iconometre , s . n . 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat . 2. ( Med . ) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi

 

ICTUS

ÍCTUS , ictusuri , s . n . 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică , care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice . 2. ( Muz . ) Note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri . 3. ( Med . ) Stare patologică , manifestată brusc și intens , însoțită de cădere ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>