Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRECUT

 Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 623 pentru TRECUT.

POL

... de vedere al unei anumite proprietăți . 4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer , sau invers . 5. Parte componentă a unei mașini electrice , care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii . 6 ...

 

POLAR

... 5. S . f . Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece

 

POMOJNIC

POMÓJNIC , pomojnici , s . m . Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă ^1 . [ Var . : ( reg . ) pomóșnic s .

 

PRĂDALICĂ

PRĂDÁLICĂ , prădalice , s . f . ( În evul mediu , în Țara Românească ) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a

 

PRACTICABIL

... 1. Care poate fi pus în practică , care este realizabil ; de care te poți folosi în mod concret . 2. Pe unde se poate umbla sau trece

 

PRADĂ

PRÁDĂ , prăzi , s . f . 1. Faptul de a prăda ; prădare , jefuire , jaf ; devastare . 2. ( Concr . ) Totalitatea bunurilor materiale și ( în trecut ) a persoanelor luate de cel care pradă ( mai ales în timp de război ) . 3. Persoană prinsă , răpită , ajunsă în puterea cuiva . 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare ; p . ext . vânat ; p . gener . orice poate servi drept hrană viețuitoarelor . 5. ( Reg . ) Risipă , cheltuială

 

PRAG

... de jos , orizontală , a unui toc de ușă sau a unei porți , puțin mai ridicată de la pământ , peste care se trece la intrare și ieșire . 2. Ușă , poartă ; p . ext . casă , locuință ; cămin , familie . 3. Fig . Început al unei situații noi , limită care desparte două situații ...

 

PREBENDĂ

PREBÉNDĂ , prebende , s . f . Venit ( fix ) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania , mai ales unui canonic ^

 

PREBENDAR

PREBENDÁR , prebendari , s . m . Persoană care beneficia în trecut de o

 

PRECONSOLIDARE

PRECONSOLIDÁRE , preconsolidări , s . f . ( Geol . ) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus , în trecut , unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală . - Pre ^1 - +

 

PREFIRA

PREFIRÁ , prefír , vb . I . 1. Tranz . A lăsa să treacă printre degete ; p . ext . a lua rând pe rând la examinare . 2. Refl . A se infiltra , a - și face loc încetul cu încetul ; a se furișa , a se strecura . 3. Refl . și tranz . A ( se ) răsfira , a ( se ) răspândi , a ( se ) împrăștia . - Pre ^2 +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>