Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUBSTANTIVAT

 Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 471 pentru SUBSTANTIVAT.

UITUC

UITÚC , - Ă , uituci , - ce , adj . ( Adesea substantivat ) Care uită ușor , care are memorie slabă , uitător ; p . ext . distrat , zăpăcit . - Uita + suf . -

 

ULTRASCURT

ULTRASCÚRT , - Ă , ultrascurți , - te , adj . 1. Care este foarte scurt . 2. ( În sitagma ) Raze ultrascurte ( și substantivat , f . pl . ) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte , utilizate în radiofonie , în medicină etc . - Ultra - + scurt . ( 2 după fr . ultra -

 

ULTRAVIOLET

ULTRAVIOLÉT , - Ă , ultravioleți , - te , adj . ( Despre radiațiile electromagnetice ; și substantivat , f . pl . ) Care are lungimea de undă mai mică decât lungimea de undă minimă a radiațiilor vizibile . [ Pr . : - vi -

 

UNU

ÚNU , ÚNA num . card . ( Când precedă un substantiv are forma un , o ; când ține locul unui substantiv are forma unul , una ) 1. ( Adesea substantivat ) Primul număr din seria numerelor naturale , care reprezintă unitatea și se indică prin cifrele 1 și I. 2. ( Adjectival ) Singur , unic . 3. ( Adjectival ) Același , identic . Suntem la un gând amândoi . 4. ( Precedat de o negație sau în propoziții negative ) Nimeni . [ Gen . - dat . unuia , uneia sau ( când are forma un , o ) unui ,

 

URSUZ

URSÚZ , - Ă , ursuzi , - e , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ; adesea substantivat ) Morocănos , posac , neprietenos , necomunicativ ,

 

VÂNTURATIC

VÂNTURÁTIC , - Ă , vânturatici , - ce , adj . ( Rar ; și substantivat ) Neserios , ușuratic , nestatornic , flușturatic . - Vânturi ( pl . lui vânt ) + suf . -

 

VENERABIL

VENERÁBIL , - Ă , venerabili , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Care inspiră cel mai profund respect , care este vrednic de o stimă , de o considerație

 

VERZAL

VERZÁL , - Ă , verzale , adj . ( Despre caractere tipografice , litere ; adesea substantivat , f . ) Majuscul ;

 

VICLEAN

VICLEÁN , - Ă , vicleni , - e , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care se poartă , vorbește fără sinceritate , ascunzându - și adevăratele intenții ( reprobabile ) ; fățarnic , ipocrit , perfid ; ( cu sens atenuat ) șiret , șmecher , isteț . 2. ( Pop . ) Rău , crud , neîndurător , hain . 3. ( Înv . ) Care își calcă credința sau cuvântul ; necredincios ;

 

VIRTUOS

VIRTUÓS , - OÁSĂ , virtuoși , - oase , adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care respectă și realizează în mod consecvent deziderate etice ; înzestrat cu multe virtuți ; ( despre manifestările oamenilor ) care denotă

 

VITEAZ

VITEÁZ , - Ă , viteji , - ze , adj . , s . m . 1. Adj . ( Adesea substantivat ) Care dă dovadă de curaj în luptă ; p . gener . îndrăzneț , dârz , curajos . 2. S . m . ( La pl . ; în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Stăpân de pământ care primea din partea domnului unele sarcini militare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>