Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTER
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 790 pentru CARACTER.
... METROPOLITÁN , - Ă , metropolitani , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține unei metropole ; care are caracter
... MIȘELÍE , mișelii , s . f . 1. Caracter
... durează puțin ; scurt . 5. De vârstă fragedă ; nevârstnic ; tânăr . 6. Fără ( prea ) mare valoare ; neînsemnat , neimportant . 7. Fig . ( Despre oameni ) Lipsit de noblețe sufletească , de caracter
MINERALOGÍE s . f . Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii , caracterelor morfologice , fizice și chimice ale mineralelor , precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor
... MIOPATÍE , miopatii , s . f . Boală cronică cu caracter
... 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați . 4. ( La pl . ) Lucrare dramatică specifică evului mediu , cu caracter religios sau laic , reprezentată cu prilejul unor sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de ...
... MÍTING , mitinguri , s . n . Adunare , manifestație publică cu caracter
MLĂDIÓS , - OÁSĂ , mlădioși , - oase , adj . 1. Care se îndoaie cu ușurință ( fără să se frângă ) ; flexibil , elastic ; mlădiat . 2. ( Despre ființe , despre corpul lor sau despre parți ale corpului lor ) Suplu , zvelt , clastic ; cu mișcări grațioase ; mlădiu . 3. Fig . ( Despre oameni , despre caracterul lor etc . ) Care cedează , care se adaptează ușor : maleabil , conciliant . 4. Fig . ( Despre sunete , voce etc . ) Cu inflexiuni plăcute ; melodios , armonios . [ Pr . : - di - os ] - Mlădia + suf . -
MOD , moduri , s . n . 1. Fel de a fi , de a se manifesta al cuiva sau a ceva ; fel în care se efectuează ceva ; cale , procedeu , metodă . 2. Categorie gramaticală specifică verbului , prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie . 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală , determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul
MODALITÁTE , modalități , s . f . 1. Procedeu , mijloc , metodă folosită în vederea realizării unui scop ; mod ( 1 ) , manieră . 2. ( Log . ) Determinare a caracterului necesar , contingent , posibil sau imposibil al unei
MODERNÍSM , modernisme , s . n . 1. Însușirea de a fi modern , caracterul a ceea ce este modern ; atitudine modernă ; preferință ( exagerată ) față de tot ceea ce este nou , modern . 2. Curent sau tendință din arta și literatura sec . XX , care neagă tradiția și susține principii de creație