Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 560 pentru C.

CĂRNIȘOARĂ

CĂRNIȘOÁRĂ s . f . Cărniță . - Carne + suf . -

 

CĂRNIȚĂ

CĂRNÍȚĂ , cămițe , s . f . Diminutiv al lui carne ; cărnicică , cărnișoară . - Carne + suf . -

 

CĂRPĂNOȘIE

CĂRPĂNOȘÍE s . f . ( Depr . ) Zgârcenie , avariție ; meschinărie . - Cărpănos + suf . -

 

CĂRPINIȚĂ

CĂRPINÍȚĂ , cărpinițe , s . f . Arbore scund cu scoarță netedă , cenușie , cu frunze ovale , mici , dințate si cu flori în amenți ( Carpinus orientalis ) . - Carpen + suf . -

 

CĂRTURĂREȘTE

CĂRTURĂRÉȘTE adv . ( Rar ) Ca un cărturar , în felul cărturarilor . - Cărturar + suf . -

 

CĂRTURĂREASĂ

CĂRTURĂREÁSĂ , cărturărese , s . f . Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți . - Cărturar + suf . -

 

CĂRUȚĂ

CĂRÚȚĂ , căruțe , s . f . 1. Vehicul de forma carului , dar mai mic și mai ușor decât acesta , cu tracțiune animală , mai ales cu cai . 2. Cantitate de fân , lemne etc . cât se poate încărca într - o căruță (

 

CĂRUȚĂRIE

CĂRUȚĂRÍE s . f . 1. Meșteșugul de a face căruțe . 2. Atelier unde se construiesc căruțe . 3. ( Colectiv ) Unelte de căruțaș . - Căruță + suf . -

 

CĂRUȚAȘ

CĂRUȚÁȘ , căruțași , s . m . Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane ; cărăuș , harabagiu , cărucer . - Căruță + suf . -

 

CĂRUNȚEALĂ

CĂRUNȚEÁLĂ s . f . Căruntețe . - Cărunți + suf . -

 

CĂSCĂTURĂ

CĂSCĂTÚRĂ , căscături , s . f . 1. Căscat ^1 . 2. Deschizătură , crăpătură . - Căsca + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>