Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORGAN
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 681 pentru ORGAN.
... NOTOCÓRDĂ , notocorde , s . f . Organ elastic în formă de nuia , situat în axa corpului unor animale , sub sistemul nervos și deasupra tubului digestiv , din care derivă coloana vertebrală . [ Var . : notocórd ...
OBEZITÁTE s . f . Creștere exagerată a greutății corporale printr - o îngrășare anormală , ca urmare a acumulării de grăsime în diferite organe și
... OBLOJÍ , oblojesc , vb . IV . ( Înv . și pop . ) 1. Tranz . A trata ( o rană , un organ bolnav sau un om bolnav ) cu mijloace băbești , a lecui prin oblojeli ; a pansa o rană . 2. Tran . și refl . A ...
OBSTRUCȚIONÁ , obstrucționez , vb . I . 1. Refl . ( Med . ; despre lumenul organelor tabulare ) A suferi o obstrucție ( 1 ) . 2. Intranz . A face obstrucție ( 2 ) la . . . 3. Tranz . ( La fotbal , handbal etc . ) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge , fără a juca . [ Pr . : - ți - o - ] - De la
OFICIALITÁTE , oficialități , ( 1 ) s . f . 1. Persoană oficială ; ( la pl . ) autoritățile dintr - o țară , dintr - un oraș ; reprezentanții oficiali ai autorității . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal , potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală , precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor . 3. Caracter oficial , calitate , ținută , atitudine oficială . [ Pr . : - ci -
OÍDIUM s . n . 1. Nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite , care formează pete cenușii - fumurii pe suprafața organelor plantelor atacate . 2. Boală a viței de vie și a altor plante de cultură provocată de aceste ciuperci ; făinare . [ Pr . : - di -
OMOLÓG , - OÁGĂ , omologi , - oage , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată ) Care corespunde , care se află în corespondență . Laturi omoloage . 2. Adj . ( Despre o substanță organică ) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într - o altă organizație sau într - un alt
OMOLOGÍE , omologii , s . f . ( Biol . ) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite , datorită originii lor
OMORGÁNIC , - Ă , omorganici , - ce , adj . ( Despre consoane ) Emis de aceleași organe și având același mod de
... ONCOGRAFÍE , oncografii , s . f . ( Med . ) Reprezentare grafică a volumului , a locului și a configurației unui organ
... ONCOMÉTRU , oncometre , s . n . ( Med . ) Aparat pentru măsurarea locului și a configurației unui organ