Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 560 pentru C.
CĂRĂRÚICĂ , cărăruici , s . f . Cărăruie . - Cărare + suf . -
CĂRĂTÚRĂ , cărături , s . f . Acțiunea de a căra ;
CĂRĂÚȘ , cărăuși , s . m . 1. Căruțaș . 2. ( Art . ) Numele unei stele mici din Carul - Mare , situată lângă a doua stea din proțap . - Căra + suf . -
CĂRĂUȘÉȘTE adv . ( Rar ) în felul cărăușilor ( 1 ) . [ Pr . : - ră - u - ] - Cărăuș + suf . -
CĂRĂUȘÍ , cărăușesc , vb . IV . Intranz . A face cărăușie , a se ocupa cu cărăușia . [ Pr . : - ră -
CĂRĂUȘÍE , cărăușii , s . f . Transport de mărfuri sau de persoane ( în vehicule cu tracțiune animală ) , de obicei pe baza unui
CĂRĂUȘÍT s . n . Cărăușie . [ Pr . : - ră - u - ] - v .
CĂRȚIȘOÁRĂ , cărțișoare , s . f . ( Rar ) Cărticea ( 1 ) . - Carte + suf . -
CĂRDĂȘÍE s . f . v .
CĂRMĂCÚȚ , cărmăcuțe , s . n . Cârlig mic pentru prins cegă . - Carmac + suf . -
CĂRNIȘOÁRĂ s . f . Cărniță . - Carne + suf . -