Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUN
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 622 pentru BUN.
... PLĂTÍ , plătesc , vb . IV . 1. Tranz . A achita contravaloarea ( în bani sau în natură ) a unui bun obținut sau cumpărat , a unei consumații etc . 2. Tranz . A răsplăti cu bani o muncă efectuată , un serviciu prestat etc . ; a ...
PLÁTĂ , plăți , s . f . 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată ; achitare . 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă , drept contravaloare a unui obiect cumpărat , a folosinței unui lucru etc . 3. Răsplată ( morală ) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune ; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte
PÓCHER , pochere , s . n . Numele unui joc de cărți în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să - i convingă pe adversari de acest
... POCINÓG , pocinoage , s . n . 1. Întâmplare rea , neplăcută ; bucluc , belea ; boroboață . 2. ( Reg . ) Început ( de bun
POFTÍM interj . Formulă de politețe care se folosește : a ) pentru a da ceva cuiva ; ia , na , ține ; b ) pentru a invita o persoană să vină sau să se așeze undeva ; pentru a îndemna la acțiune ; c ) ( adesea precedat de exclamația " ei " ) pentru a exprima indignare , ciudă , reproș , nemulțumire , necaz , revoltă etc . ; asta - i bună , na ,
POJÍJIE , pojijii , s . f . ( Reg . ) 1. Totalitatea bunurilor dintr - o gospodărie ; situația celui avut ; avere . 2. Familie ,
PÓLIȚĂ^1 , polițe , s . f . Suport de scândură fixat orizontal pe un perete , într - un dulap etc . , pe care se țin diferite obiecte . PÓLIȚĂ^2 , polițe , s . f . 1. ( În sistemul financiar ) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia ; trată . 2. ( În sintagma ) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare , prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale
POLITÉȚE , politeți , ( 2 ) s . f . 1. Atitudine , comportare conformă cu buna - cuviință , amabilă , politicoasă ; amabilitate . 2. ( Fam . ; la pl . ) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea ( 1 ) ( exagerată a ) cuiva față de cineva . [ Pl . și : ( 2 ) politețuri . - Var . : politéță s .
POLÓG^1 , poloage , s . n . 1. ( Pop . ) Cantitate de iarbă ( sau de alte plante ) cosită dintr - o singură mișcare de coasă ; mănunchi de fân sau de grâu secerat ( care urmează să fie adunat sau legat în snopi ) . 2. ( Reg . ) Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit ( pentru a se usca ) . 3. ( Reg . ) Iarbă bună de cosit . POLÓG^2 , poloage , s . n . 1. Țesătură țărănească groasă ( impermeabilă ) , lucrată din lână , din in sau din cânepă și folosită ca cergă , pătură , așternut etc . 2. Țesătură fină , folosită mai ales ca draperie ; perdea ; p . ext . baldachin . 3. Acoperitoare specială confecționată din pânză rară sau din plasă de sârmă , folosită împotriva țânțarilor , a muștelor
POPRÍT , - Ă , popriți , - te , adj . 1. ( Jur . ; despre bunuri , bani ) Pe care s - a aplicat o poprire . 2. ( Înv . ) Interzis ,
... POSESÓR , - OÁRE , posesori , - oare s . m . și f . 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun