Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACȚIUNE

 Rezultatele 4301 - 4310 din aproximativ 4777 pentru ACȚIUNE.

STOARCERE

STOÁRCERE , stoarceri , s . f . Acțiunea de a stoarce ; stors ^1 . - V.

 

STOCARE

STOCÁRE , stocări , s . f . Acțiunea de a stoca ; depozitare de bunuri ; stocaj . - V.

 

STOPARE

STOPÁRE^2 , stopări , s . f . Acțiunea de a stopa ^2 ; stopat ^2 . - V. stopa ^2 . STOPÁRE^1 , stopări , s . f . Faptul de a stopa ^1 ; stopat ^1 . - V. stopa ^

 

STORNARE

STORNÁRE , stornări , s . f . Acțiunea de a storna și rezultatul ei ; storno . - V.

 

STRÂMTARE

STRÂMTÁRE , strâmtări , s . f . Acțiunea de a ( se ) strâmta și rezultatul ei . - V.

 

STRÂNS

STRÂNS ^2 , - Ă , strânși , - se , adj . , adv . , s . f . I. Adj . 1. Legat , înfășurat bine . 2. Prins , apucat , cuprins cu putere ( în mâini ) . 3. Presat din mai multe părți ; înghesuit . 4. ( Despre părți ale corpului omenesc ) închis sau încleștat . 5. ( Despre pânză , hârtie etc . ) Înfășurat , împăturit . 6. ( Despre ființe sau părți ale lor ) Ghemuit , zgârcit ; contractat . II. Adj . 1. ( Despre lucruri ) Adunat la un loc ; îngrămădit . 2. ( Despre bani , avuții ) Agonisit , economisit , acumulat . 3. Așezat la loc sigur , pus bine . III. Adv . 1. ( Indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni ) a ) Foarte tare , foarte puternic ( ca să nu se mai poată desface ) . b ) Foarte mult , cu toată puterea . 2. În mod strict , cu strictețe , întocmai . IV. S . f . ( Pop . ) Ceea ce agonisește , adună cineva ; avere ; provizie , recoltă . - V. strânge . STRÂNS ^1 s . n . Strângere . V.

 

STRĂBATERE

STRĂBÁTERE , străbateri , s . f . Acțiunea de a străbate și rezultatul ei . - V.

 

STRĂDUIRE

STRĂDUÍRE , străduiri , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a se strădui și rezultatul ei . - V.

 

STRĂLUCIRE

STRĂLUCÍRE , străluciri , ( rar ) s . f . 1. Acțiunea de a străluci și rezultatul ei ; intensitatea unei lumini vii . 2. Fig . Fast , splendoare ,

 

STRĂLUMINARE

STRĂLUMINÁRE , străluminări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a strălumina ; lumină puternică . - V.

 

STRĂMUTARE

STRĂMUTÁRE , strămutări , s . f . Acțiunea de a ( se ) strămuta și rezultatul ei . V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>