Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ

 Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.

POLUȘCĂ

POLÚȘCĂ , poluște , s . f . Veche monedă rusească divizionară de aramă , care a circulat și în țările române în prima jumătate a sec .

 

PONȚIAN

PONȚIÁN , - Ă , ponțieni , - e , s . n . , adj . ( Geol . ) 1. S . n . Al doilea etaj al pliocenului ( reprezentat în țara noastră prin marne argiloase cenușii , care constituie un acoperiș protector pentru zăcămintele de petrol ) . 2. Adj . Care aparține ponțianului ( 1 ) , privitor la ponțian , caracteristic ponțianului . [ Pr . : - ți -

 

POPULAȚIE

POPULÁȚIE , populații , s . f . 1. Totalitatea locuitorilor unei țări , ai unei regiuni , ai unui oraș etc . , poporație , poporime . 2. ( În sintagma ) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vechime , poziție , compoziție chimică etc . [ Var . : ( înv . ) populațiúne s .

 

POSESIUNE

... a unui lucru ; dreptul de a se folosi , de a dispune de ceva . 2. ( Înv . ) Proprietate ( de pământ ) ; moșie . 3. Țară

 

POSLUȘNIC

POSLÚȘNIC , poslușnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări . 2. ( Înv . ) Infirmier . [ Var . : ( înv . ) poslújnic s .

 

POSTELNIC

POSTÉLNIC , postelnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu dat unui mare boier , membru al sfatului domnesc , care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn ; boier care avea acest titlu . 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative ; boier care avea acest

 

POTECĂ

... POTÉCĂ , poteci , s . f . Drum foarte îngust la țară

 

POTRONIC

POTRONÍC , potronici , s . m . Monedă poloneză de argint , care a circulat și în țările românești ( în sec . XVII - XVIII ) mai ales în

 

PRĂDA

... PRĂDÁ , prad , vb . I . Tranz . A jefui , a devasta , a pustii o țară

 

PRĂDALICĂ

PRĂDÁLICĂ , prădalice , s . f . ( În evul mediu , în Țara Românească ) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a

 

PRAGMATIC

PRAGMÁTIC , - Ă , pragmatici , - ce , adj . 1. Care aparține pragmatismului , referitor la pragmatism , bazat pe pragmatism ; care ia în considerație eficacitatea , utilitatea practică . 2. ( În sintagmele ) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte , la evenimente . Sancțiune pragmatică = ( în unele țări ) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>